Să trăiesc bine, ne ziceau când ne priveau din limuzine,
Ne-au vândut pe nimic, ne-au condus ca pe bovine.
Țara e a noastră poate, dar de fapt, cui aparține,
Când s-a furat și s-a furat, fără pic de rațiune!?!
Vreau o vilă, o mașină, o femeie adevărată,
Vreau să mă trezesc zâmbind, fără griji, măcar odată.
Vreau copilul meu să-mi spună: „Tată, eu îți mulțumesc,
Că e locul potrivit, în care bine-am să trăiesc.”
Și mă plimb pe faleza cu amintiri de mult uitate,
Ar mai fi ceva, orice, prea târziu, nu se mai poate,
Îmi văd reflexia în oglinzi, da oglinzile sunt sparte,
Paradisul personal, există, dar e departe.
Analizăm, încercăm, mai apoi evoluăm,
Și furăm, disimulăm, prea târziu să ne schimbăm,
Înșelăm și trădăm, apoi vrem să ne-mpăcăm,
Dar păcatele rămân, când încercăm să le spălăm!
COR:
Sunt atâtea de făcut, iar eu n-am de gând să plec,
Încă încerc, da, încă încerc.
Când nimic nu merge bine, noi mai combinăm ceva,
Frații mei se descurcă, asta-i România mea!
Sunt atâtea de făcut, iar eu n-am de gând să plec,
Încă încerc, da, încă încerc.
Anii trec și pentru mine, e normal să fie așa,
Aici vreau să mă-ngropați, asta-i România mea!
Ca un renascentist, poate sunt un visător,
Când pictez cu speranță, steagul nostru tricolor.
Frații mei ne fac de râs, unii nu-nțeleg și basta,
Da frații mei ar muri de foame, dacă nu ar face asta!
Vreau să trag pe nas, aerul ce-a mai rămas,
Cât încă se învârte acul ăsta de la ceas.
Vreau să am pământul țării sub talpa de adidași,
Și nu pe niciunde, că nu sunt mercenar sau laș,
Nu sunt hoț sau cerșetor, vreau să mor unde-am crescut,
Nu mă sparg în mii de cioburi, sunt un vas trainic de lut.
Sunt călit sub cerul nostru, alții-au reușit departe,
Mai bine sărac aici, decât fără identitate.
Nu vreau să-mi cresc copiii în mâzga asta de afară,
La oraș e altă lume, eu am crescut la țară,
Am învățat că școala vieții nu e școală până când,
Nu-ți vezi tatăl spiritual, cum zace în pământ.
COR:
Sunt atâtea de făcut, iar eu n-am de gând să plec,
Încă încerc, da, încă încerc.
Când nimic nu merge bine, noi mai combinăm ceva,
Frații mei se descurcă, asta-i România mea!
Sunt atâtea de făcut, iar eu n-am de gând să plec,
Încă încerc, da, încă încerc.
Anii trec și pentru mine, e normal să fie așa,
Aici vreau să mă-ngropați, asta-i România mea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dragostea pentru România, în ciuda problemelor de corupție și a greutăților vieții. Artistul își dorește un viitor mai bun pentru țară și pentru copiii săi, refuzând să plece și alegând să rămână și să lupte pentru un viitor mai bun.