Salut, prietene!
Nu vrei să-ți dau ceva?
Să-ți treacă supărarea?
– Ba da!.
Poate un gram din ceva greu,
Ceva ce zburdă-n capul meu,
Frânturi de viață, amintiri,
Scurte trăiri.
Îți amintești ce zmei eram?
Chiuleam la mate și fumam,
Ascunși în baie la gagici,
Noi eram mici.
Și dacă-ți spun că mi-este dor
De anii ce-au trecut în zbor,
Încet s-au strecurat pe rând.
Tu râzi, eu plâng..
Plângem în gând, râdem în gând.
Plângem în gând, râdem în gând.
Profesorii ne-erau dușmani,
Căci ne vedeau doar mici golani.
Eram noi mici, dar sufletiști!
Eram artiști!.
Eram prea mici, e-adevărat,
Dar timpul nu ne-a mai iertat.
Ne-a tot grăbit să-mbătrânim,
Atât de repede trăim.
Prietene stai să-ți mai spun,
Nu te grabi să pleci la drum!
Mai stai un ceas să zăbovim,
Să ne-amintim.
Și dacă-ți spun că mi-este dor
De anii ce-au trecut în zbor,
Încet s-au strecurat pe rând.
Tu râzi, eu plâng..
Plângem în gând, râdem în gând.
Plângem în gând, râdem în gând.
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a anilor de tinerețe petrecuți alături de un prieten. Vorbește despre dorința de a retrăi acele momente și despre regretul că timpul a trecut atât de repede.