Să am grijă ce spun
Mai ales când vine noaptea
Când ne luăm rămas-bun a noua oară.
Un discurs aromat
Să-ți satisfacă sufletul și grijile
Ușor impersonal, prea sugestiv
Ușor erotic.
E vina ta că nu mă înțelegi, iubito
Eu ți-am spus că arăți bine
Tu ‘în fine’.
E mult mai greu acum să
Să mă mai ții interesat
*subiectul a trecut*
Nici conversațiile nu mai curg
Așa cum o făceau odată
Acum sunt pline de momente moarte și priviri ciudate.
E vina ta că nu mă înțelegi, iubito
Eu ți-am spus că arăți bine
Tu ‘în fine’.
Ea, venerat-admiratoare de poeme pașoptiste
Idealuri false: decupaje din reviste
Nu contează nimeni, e lumea ei!
Da, spirit pur romantic parcă luat din filme cu batiste
Sexul poa’ să-l facă doar cu luminile stinse
Nu contează nimeni, e lumea ei!
Ea se întinde uneori la glume pe jumate prinse
Îi place să cunoască totul fără să insiste
Nu contează nimeni, e lumea ei!
Da, ferm convinsă de principiile ei antagoniste
I-au adus doar multitudini de finaluri triste
Nu contează nimeni, e lumea ei!.
E vina ta că nu mă înțelegi, iubito
Eu ți-am spus că arăți bine
Tu ‘în fine!’
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în declin, marcată de neînțelegeri și deconectare emoțională. Protagonistul acuză partenera de incapacitatea de a-l înțelege, în timp ce aceasta trăiește într-o lume idealizată, ignorând realitatea relației.