Ești ultima țigară la miez de noapte,
Ești vocea care cântă printre mii de șoapte,
Ești ultimul soare dintr-o zi de toamnă,
Ești ultima regină, ești ultima doamnă.
Ești prima gură plină de cafea dimineața,
Ești ultima culoare ce-mi deschide viața,
Ești focul ce se-aprinde iernile în casă,
Ești ca suta de tărie bună după masă.
Ești ultimul jeleu care rămâne în pungă,
Ești prima care-mi calcă bluzele la dungă,
Ești ultima pătrime ce rezistă să sune,
Ești gustul de chitară de printre farâme.
Ești TUUUuuuUUU.
Ești suta de mii din pantalonii vechi,
Ești prima ce-mi găsește la șosete perechi.
Ești owner Ibanez și-l faci să sune,
Ești prima bicicletă albă, fără frâne.
Ești gluma ce-o zic la petreceri cu plăcere,
Ești prima halbă rece din butoiul cu bere,
Ești umbra, treci prin mine noaptea neobservată,
Ești verdele din camera recent decorată.
Ești markerul care nu scârțâie pe planșă,
Ești ultima ce-mi dă în viață încă o șansă,
Ești peticul de asfalt care astupă o groapă,
Ești canicula, te stingi c-o gură de apă.
Ești TUUUuuuUUU.
Ești mirosul de tutun dintr-o Dacie veche,
Ești ritmul de disco lângă ritmul de reggae,
Ești pasărea de zi care nu doarme noaptea,
Ești tema la mate copiată-ntr-a șaptea.
Ești faza lungă care împrăștie ceața,
Ești fluturele bland care îmi mângâie plasa.
Ești mai OK decât plimbările prin ploaie,
Ești orice vrei când ne f***m în baie.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste neconvențională, enumerând calitățile și rolurile pe care persoana iubită le are în viața naratorului. Este o celebrare a prezenței și a impactului profund pe care îl are asupra lui.