Pare că se scufundă în sunetul ploii.
Al cui vis este această promisiune, pentru cine este acest vis?
Vreau să te văd. Vreau să te iubesc.
E aceasta cale, nu-i așa?
Când mâinile noastre sunt prinse împreună,
Este un parfum necunoscut venind de la celălalt.
Cu toate că pot să respir normal, par că mă fărâmițez.
Dacă m-ai putea iubi mai mult decât acele cuvinte,
Te-aș putea crede doar pe tine stând în fața mea.
În trecutul arătat brusc, vremurile în care ne vom atinge,
Nu vor putea umple golul fragil, plutind pe lacrimi.
Cu toate că găsesc confort în pace,
Tu, care ești lângă mine, mă rupi pe dinăuntru.
Vreau să te văd. Vreau să te iubesc.
Răspunsul se îneacă într-un zâmbet.
Nu iubești umbra din fiecare zi, când a fost pierdută.
Carăm granițele care nu le pot lăsa să dispară.
Chiar dacă ți-am aruncat cuvintele alea, dacă m-ai putea iubi
Te-aș putea crede doar pe tine stând în fața mea.
Apoi trecutul arătat brusc, doare mereu când mă atingi
Vreau să te iubesc pentru lacuna dinăuntrul meu.
Nu te voi lăsa să observi cum îmi șterg lacrimile
Nu e nimic de ce să râzi în fața mea.
Nu suntem noi, ascunzând înțelesurile [la revedere]
Cât îmi doresc să fim noi plângând la [bun rămas]
Mai mult decât să ne gândim la el, mi-ar place să uiți
Și să mă pui în acest spațiu închis.
Nu urmări acele zile de mult trecute.
Nu lăsa mai mult decât a fost lăsat.
[În sfârșit..]
Mă țin pe acest adio, când adorm
Și căldura slabă dispare ca tutunul.
Zilele care nu se mai întorc, persoana care am iubit-o
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și nostalgie după o relație pierdută. Vorbitorul își amintește de momentele frumoase, dar și de durerea despărțirii, dorind să uite și să depășească trecutul, dar fiind încă prins în amintiri.
