Aveam un joc care obișnuiam să-l jucăm
Mergem în oraș vineri seara
Și rămânem în pat până sâmbăta
Obișnuiam să fim liberi
Trăiam pentru iubirea care o aveam și nu trăim cu adevărat.
Refren:
Doar imaginația mea (imaginația mea)
A fost
Doar imaginația mea (imaginația mea)
A fost.
Obișnuiam să mă rog
Mi-am păstrat mereu credința în dragoste
Este cel mai măreț lucru de la om încoace
Jocul care obișnuiam să-l jucăm
Tot timpul mi-am pus cărțile pe tablă
Să nu fi spus niciodată că sunt trișor.
Refren:
Este un joc care îmi place să-l joc
Îmi place să merg în oraș vineri seara
Și să rămân în pat până sâmbăta
Mereu vom fi liberi
Trăim pentru iubirea care o avem
Nu trăim cu adevărat.
Refren:
Nu este doar imaginația mea (imaginația mea)
A fost
Nu imaginația mea (imaginația mea)
A fost.
Nu a mea…
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre amintirile unei iubiri trecute și despre cum imaginația juca un rol important în acea relație. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele petrecute și de credința în dragoste, sugerând că realitatea nu se ridica la nivelul visurilor lor.