Voi meritați să fiți negați
Atâta doar să fiți negați
Și nu orbește ascultați
Căci viața e atât de simplă
Și numai voi o complicați.
Voi nu ați dat ființă vieții
Dar vă permiteți să o distrugeți
Clocind războaie inutile
Ce vă hrănesc ascensiunea
Către mărunte scopuri imbecile.
Aveți nevoie ca de aer
De conformismul celui din noroi
Inconștient el vă susține
Și nu concepe lumea fără voi
Căci singură ar merge însuțit mai bine.
Sensul versurilor
Piesa critică acerb societatea și tendința umană de a complica viața prin războaie și conformism. Ea denunță modul în care unii indivizi distrug viața, alimentându-și ascensiunea prin scopuri meschine și exploatând conformismul celorlalți.