Sunt încă viu.
Ceilalți au deschis ușa pentru invidie
Dar ce-ar fi să râd ca ei la comandă?
Ei chiar nu mai vor cu adevărat să trăiască.
Totul e atât de difuz și desăvârșit,
căci vine, iată, o altă generație.
Chiar ei mi-au spus: apleacă-ți grumazul,
ca ei să gândesc, pentru că așa vor ei.
În fața gropilor se aplaudă,
vezi bine, în spatele meu se ucide.
Viitorul lor adoarme în întuneric.
Ce proști sunt ei și nu știu de ce,
te saturi și verși și-ngheți și te saturi.
De când m-au mințit, pătimesc și mă-mbăt,
idioții se scoală de dimineață,
fără grabă se-ntinde cenușa.
Înaintez și-mi sângerează pantofii.
Sunt încă viu, strig și aștept o lume urlând.
Se minte și se vorbește, totu-i diform,
fiecare adoarme cu prostia lui,
desăvârșind ce era fără rost.
Doar o minune îi mai poate salva,
căci numai ce iubești mai poate rămâne.
(album: Plămâni de noroi 1999)
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de disperare și supraviețuire într-o lume coruptă și mincinoasă. Vorbește despre o generație pierdută și despre lupta pentru a rămâne viu și autentic într-un mediu ostil. Doar iubirea și minunile pot salva omenirea.