Stereotip.
O generație pierdută a veacului bolnav
Marionete palide cu creierul jilav
Celebrități de paie fără suport real
Prinși într-un cadru jalnic al gestului final.
Nămolul vă-nconjoară, vă scufundați încet
În mazga molesită, dospindu-vă-n schelet
Voi acceptați sistemul, prin el voi respirați
Dar luați aminte bine, orbi înregimentați:
Veți fi și voi înlocuiți
Când șovăiți.
În rânduri rânduri curgeți spre un țel necunoscut
Inconștienți ridicoli, sistemul v-a trecut
Pe listele comode cu dobitoci bifați
Dar luați aminte bine, orbi înregimentați:
Veți fi și voi înlocuiți
Când șovăiți.
Sensul versurilor
Piesa critică societatea contemporană, denunțând conformismul și manipularea indivizilor de către sistem. Oamenii sunt văzuți ca marionete, înlocuibile și inconștiente de propria lor soartă.