Teo – Copilărie

Îmi amintesc fără să vreau lucruri care m-au schimbat
Din vremuri în care mă certa tata că sar în pat
Aveam în minte mii de vise dar nici unul concret
Şi tot ce-aveam mai scump se rezuma la al mamei portret
Eram copil nătâng, zâmbeam în faţa fiecărui nor
Ştiam că pot avea tot ce-mi doresc chiar fără să implor
Râdeam, ţipam, jucam şotron în faţa blocului
Azi sunt doar un pion pe tabla de şah a norocului
Ne adunam vreo 20 şi alergam ca nebunii
Că acum nu-şi amintesc, ar putea spune unii
Eu n-aş putea să spun la fel, îmi port trecutul în gând
Un copil ce credea că rezolvă probleme plângând
Nu ne jigneam unii pe alţii, ne iubeam reciproc
Mă supăram din nimic şi fugeam, dar vroiam să mă-ntorc
Şi azi îmi amintesc cu drag de ce vroiam să-mi amintesc
Am ajuns ce-mi doream să-ajung şi fac exact ce iubesc!
Timpul e inevitabil singurul ce mă schimbă
Imagini cu-n copil prin mintea mea se tot plimbă
El mi-a ales muzica, m-a-nvăţat s-o iubesc
Tot el m-a învăţat să zâmbesc când greşesc! (2x)
Vroiam să scriu tot ce trăiesc, vroiam să scriu o carte
Apoi am vrut să-nvăţ să cânt şi-am lăsat cărţile deoparte
Am reuşit să le îmbin, nimeni nu m-a ajutat
Erau atât de ferm convinşi c-o fată nu v-a face rap!
Mi-a stat o lume-ntreagă-n cale, chiar şi proprii părinţi
Dar ştiam că mai bine spui adevărul şi nu minţi!
Prieteni buni din copilărie m-au dezamăgit profund
Mă încurajau râzând în timp ce mă-njurau în gând.
Dar am continuat să scriu şi le-am spus multora în faţă
Că dacă vor să mă schimbe o pot face-n altă viaţă!

Nu mai sunt acel copil cu care se jucau cândva
Şi nu mai am nevoie de prezenţa lor în viaţa mea.
N-au înţeles ce-am vrut să fac, i-am îngropat în trecut
Mai bine stau cu-n microfon, chiar dacă e cam tăcut
Vroiam să îmi urmez un vis dintr-un trecut îndepărtat
Iar prin faptul că m-asculţi înseamnă că n-am eşuat!
Timpul e inevitabil singurul ce mă schimbă
Imagini cu-n copil prin mintea mea se tot plimbă
El mi-a ales muzica, m-a-nvăţat s-o iubesc
Tot el m-a învăţat să zâmbesc când greşesc! (2x)

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra amintirilor din copilărie și a modului în care acestea au influențat evoluția artistului. Vorbește despre depășirea obstacolelor și urmărirea visurilor, în ciuda dezamăgirilor și a opiniilor negative.

Lasă un comentariu