Teasta – Un Înger Pierdut

Ai încercat de multe ori să îți găsești eroul
Ți-ai pus întrebări fără a găsi răspunsul
Ți-ai șters singură lacrimile când el te supăra
Și ai încercat chiar și să ieși cu altcineva
Deci hai să te întoarcem în trecut
Și spune-mi sincer câte flori ți-a oferit?
Câte promisiuni false nu ți-a făcut?
Și de câte ori îți spuneai… de mâine am să-l uit
Spune cât de mult pozele cu voi le priveai
Și câte șervețele pe seară consumai
Cât de dese îți sunt momentele
În care prin minte îți treceau regretele
Sentimentele tale nu sunt false și știu
Că mulți și-ar dori să fie în locul lui acum
Sunt mulți care ți-ar aduce luna de pe cer
Doar pentru un pic din inima ce deja lui i-o oferi
Și… adu-ți aminte când un copil mic tu erai
A fost prima ta iubire și-n brațele lui tremurai
Adu-ți aminte cum pielea ți-o mângâia
Ca mai târziu să-ți reproșeze „nu sunt prima dragoste a ta”.

Refren:
Ești un înger pierdut de lumea ta
Ești fără aripi, plângi… și nu-l mai poți uita
Nu mai poți spera
Să mai poți zbura.

– II –
Ei… ca poate valurile
Nisipurile
Sau creaturile
Pe tine te vor înțelege
Sau poate timpul
Sau regretul
Sau sentimentul
Ce-l alungi îți e defectul
Nu te ascunde după masca
Ce nu o poți purta
Nu-ți mai distruge tenul
Prin a te înlăcrima
Tu, copile, alungă dragostea
Și dă drumul viselor ce le aveai cândva
Sau mai bine pune-te în fața oglinzii
Privește-te puțin și încearcă să-ți găsești sufletul
Căci e rănit de el și zace undeva
Și doar o ultimă speranță ți-l mai poate reda
Ai făcut o mare de lacrimi
De la cât plângeai seara în patimi
Deci cred că e momentul
Trecutul să ți-l arunci
Și să-ți urmezi viitorul
Hai, oferă lumii zâmbetul ce-l adoră
Oferă tuturor timpul ce el ți-l fura
Încearcă cu timpul să-ți găsești pacea
Căci nu e ultimul și nici primu-n viața ta
Și strânge gândurile rele
Și fă un foc mare cu ele
Să ne-ncălzim împreună
Sub razele dulci de lună