E semnul întrebării? Fă-l exclamare.
Ia toată ploaia și fă-o soare.
Ia-mi mie rana, dă-o cu sare —
Mie-mi place când te doare.
Și ție-ți place când mă doare ea,
Să vrei să fugi, dar să n-ai cu cine…
Am ales să beau ce-aș bea cu tine.
Pun răul în față, dar merge bine,
Eu fac ce pot, nu ce-ți convine.
[Pre-refren]
Hai, dă-mi un pic de stare,
Ceva ce mă consumă,
Când mă pierd în brațele tale
Eu sunt lună, tu ești soare.
[Refren] (x2)
Hai, dă-mi un pic de stare,
Ceva ce mă consumă,
Când mă pierd în brațele tale —
Eu sunt lună, tu ești soare.
A început dintr-o greșeală, o scăpare,
Am zis că mergem după val…și am ajuns la mare.
Acum e cald, e bine când e soare,
Mă topesc și mă-ntreb: oare…?.
Nu suntem cumva doar un vis,
Pierdut într-un coșmar?
E neclar
cum sărutul dulce
A devenit amar.
Fi-mi tu dimineață,
Chiar dacă îmi place cât de lungă-i noaptea.
(x4)
Hai, dă-mi un pic de stare,
Ceva ce mă consumă,
Când mă pierd în brațele tale
Eu sunt lună, tu ești soare.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații tumultoase, marcată de atracție și suferință. Vorbește despre dualitatea emoțiilor, despre dependența de stările intense, chiar dacă sunt dureroase, și despre confuzia dintre vis și realitate într-o astfel de legătură.