Să o luăm de la capăt cu trecutul ce a fost
În viață trebuie să fii cu cap, nu să fii un prost
Capul sus ridicat pentru tot ce s-a întâmplat
Bune sau rele, doar tu știi cât ai urlat
Amintiri plăcute sau dureroase trec
Dar în sufletul tău rămân rănile ce se înec
În sângele vărsat pentru România noastră
Condusă de hiene, partea asta-i dureroasă
Nu ne pasă, pe unii chiar în cot îi doare
E de plâns, frățioare, Doamne fă ceva că-i jale
Prieteni sunt mulți, dar puțini adevărați
Se dau mereu frați, dar ai grijă să nu te arzi
Minciuni sunt destule, adevărul este rar
Mereu spun cei nou și totul devine clar.
Timpul schimbă și toți munții ăștia din loc
Oameni schimbați și controlați de noroc
Tehnologia asta-i pe primul loc
Mama, vino și spune-mi te rog ce să fac
Când toți oamenii ăștia mă fac să strig
Și să trag într-una să încerc să scap..
Inima-i pe jar urlând, te auzi cum strigi
Cu capul în pământ, înconjurat de frici
Mereu spui că ești tare, în gând șoptești rezist
Dar nu-i adevărat, ești primul care cedează
Defapt totul e trist
Dar nu ai de ales și ești mereu pe fază
Hai lasă
Totul deoparte că toți sunt la fel
Inima de piatră se transformă în fier
Urlu și strig tare spre cer
Doamne dă-mi răbdare într-una să sper
Mă uit spre el și el îmi răspunde
Cu semnele pe care nimeni nu le aude
Semne ciudate că sfârșitul e aproape
Dar în adevăr nimeni nu poate să sape
Trecem la fapte că la vorbe sunt mulți
Noi spunem că facem dar suntem tăcuți
Sunt mulți prefăcuți pe acest pământ
Dar sunt leșinați, îi termină un gând
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului, a problemelor societății românești și a luptei interioare a individului. Vorbește despre amintiri, dezamăgiri și căutarea speranței într-o lume plină de provocări.