Vă plimbați prin oraș,
Te uiți după femei, ea se uită la vitrine.
La un moment dat spune:
Ce-mi place rochia aia verde, uite, aia cu buline!
Ești un tip sensibil, a doua zi o cumperi,
Asta după ce te-ai împrumutat de bani,
I-o dăruiești fericit, da’ ea spune:
Ce verde oribil,
Și nu mai port buline de la pai’șpe ani.
Nu știi care-i problema, nu știi ce e cu ea,
Să-ți spun ceva:
Nu suferă de nici o boală nedescoperită,
Nu, pur și simplu:
Tipa e greșită,
Tipa e greșită, greșită.
Tipa e greșită,
Tipa e greșită, greșită.
Te sună pe la prânz
Să vă-ntâlniți seara pe la șapte, că-i e foarte dor de tine.
Vrea să mergeți într-un bar, la un film, undeva, oriunde.
Oriunde cu tine e bine.
Stai de la șapte fără zece până la opt jumate.
Nu apare. O suni să-ntrebi ce s-a întâmplat.
Îți răspunde intrigată că nu-nțelege
Și că ea astăzi nici măcar nu te-a sunat.
Nu știi care-i problema, nu știi ce e cu ea,
Să-ți spun ceva:
Nu suferă de nici o boală nedescoperită,
Nu, pur și simplu:
Tipa e greșită,
Tipa e greșită, greșită.
Tipa e greșită,
Tipa e greșită, greșită.
Tipa e greșită,
Tipa e greșită, greșită.
Tipa e greșită,
Tipa e greșită, greșită.
Nu știi care-i problema, nu știi ce e cu ea,
Să-ți spun ceva:
Nu suferă de nici o boală nedescoperită,
Nu, pur și simplu:
Tipa e greșită.
Sensul versurilor
Piesa descrie frustrarea unui bărbat într-o relație cu o femeie imprevizibilă și contradictorie. El încearcă să o facă fericită, dar eforturile lui sunt zadarnice, deoarece ea pare să nu fie niciodată mulțumită. Refrenul repetitiv subliniază concluzia că problema nu este una medicală sau logică, ci pur și simplu faptul că ei nu sunt compatibili.