Stăteam, tăceam, zile înșir, nu făceam altceva
Nimic nu-ți spuneam, te priveam,
Mi-era frică să nu te atingă vreun cuvânt,
Mi-era frică să nu frâng ce nu trebuia frânt.
Dacă am greșit, îți spun doar că aș face asta iar
Oricum, sunt doar..
Refren: Niște răspunsuri, ce idee ciudată
Răspund la întrebări pe care nu mi le-ai pus niciodată
Niște răspunsuri, dintr-o vreme uitată
Poate că sunt anost, ce-a fost a fost,
Dar am vrut să știi cum n-am știut iubi.
Gânduri, oarbe, mă cuprind așa cum ar fi trebuit să te cuprind
În nopți albe, când să tac mi se părea absolut firesc
Mi-era frică să-ți spun cât te iubesc.
Dacă am greșit, îți spun doar că aș face asta iar și iar
Oricum, sunt doar..
Refren: Niște răspunsuri, ce idee ciudată
Răspund la întrebări pe care nu mi le-ai pus niciodată
Poate că sunt anost, ce-a fost a fost,
Dar am vrut să știi cum n-am știut iubi.
Poate că am fost și am rămas un adult copil
Și te răscolesc aiurea complet inutil
Poate că e invers și sunt un copil adult
Dar nu te-am iubit prea puțin, eu te-am iubit prea mult..
Refren: Niște răspunsuri, ce idee ciudată
Răspund la întrebări pe care nu mi le-ai pus niciodată
Niște răspunsuri, dintr-o vreme uitată
Poate că sunt anost, ce-a fost a fost,
Dar am vrut să știi cum n-am știut iubi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru o iubire neîmpărtășită și pentru cuvintele nespuse la timp. Naratorul reflectă asupra trecutului și asupra incapacității sale de a-și exprima sentimentele, lăsând în urmă doar niște răspunsuri la întrebări care nu au fost niciodată puse.