Aceasta e o piesă cu fațete multiple care
Ilustrează multiple aspecte și e
Foarte probabil s-o ascultați
Doar pe net și-n concerte.
Stările incerte sunt singurele chestii certe.
Echivocul mă guvernează. Sunt suspendat,
Exilat, abandonat; incomprehensiv, mă zbat.
Prea empatic să desființez aprioric,
Prea cinic să socializez adecvat,
Prea pop să detest visceral,
Prea rock să mă aliniez resemnat,
Să mă conformez, să cedez,
Să mă autocenzurez, să mă prefac că nu realizez
Și dacă s-ar putea să fac ceva să mă anihilez.
Refren: Nu e complicat: ești inadaptat.
Nu e complicat: ești inadaptat;
Anacronic obiect de decor în lumea lor.
Prea multe zone 51, prea multe umbre-n
Peștera obscurului-clar.
Prea puține zone de alb și negru;
Aproape totul e un gri grotesc și bizar
Camuflat într-un sublim rogvaiv
Controlat eminamente de pigmei
Ridicați – insidios, când rațiunea doarme -,
La rang de semizei.
Obosit de la metafore și eufemisme
Aș recurge la un limbaj licențios
Însă-n primii 7 ani petrecuți acasă
Mi s-a explicat că nu-i frumos.
M-aș lansa într-o abominabilă, apocaliptică tiradă;
Și din această perspectivă regret că n-am petrecut
Primii 7 ani pe stradă.
Refren:
Și totuși, totuși, totuși nu pot să m-abțin,
Îmi pare rău, îmi cer scuze;
Știu c-o să mă simt îngrozitor,
Dar țin să menționez faptul că
Mă f*t exhaustiv în lumea lor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de inadaptare și alienare al artistului față de societate. El se simte sufocat de convenții și ipocrizie, exprimându-și frustrarea și dorința de a se rupe de normele impuse.