Taxi – Dragostea Ca O Pereche De Pantofi

E cât se poate de normal
Mă uit la tine cum îți mai arunci niște pantofi
Pentru că s-au rupt și sunt foarte vechi
Nu-ți mai trebuie, n-ai ce să faci cu ei.
E cât se poate de normal
Doar n-ai să mergi toată viața cu aceeași pereche de pantofi
N-o să porți aceeași poșetă sau aceiași cercei..

Refren : Dar dacă nu-ți mai trebuie dragostea mea.
Dacă nu mai ai ce să faci cu ea. N-o arunca așa
Mai bine așeaz-o undeva
Așeaz-o într-un loc cu multă lume. pe o stradă aglomerată
Sau într-o sală de cinema
Poate o găsește cineva și-are nevoie de ea..
Așeaz-o undeva, așeaz-o undeva. dacă nu-ți mai trebuie dragostea mea..

II. E cât se poate de normal să se adune foarte multe chestii
De care nu mai ai nevoie
Te lovești de ele prin casă. și le-arunci pe toate într-o zi..
Mă gândesc c-așa se-ntâmplă și cu dragostea mea
Te împiedici prin casă de ea
Și te gândești într-una că n-are nici un rost s-o mai ții.

Refren.

III. Și nu te gândi că dacă o s-o lași pe stradă
O să dea o mașină peste ea
Ar fi spectaculos. dar nu sunt eu atât de norocos..

Refren

Sensul versurilor

Piesa vorbește despre cum dragostea poate fi aruncată ca un obiect vechi, inutil. Sugerează că, în loc să fie aruncată, dragostea ar trebui oferită altcuiva care ar putea avea nevoie de ea.

Lasă un comentariu