Ești bărbat, să știi că ești complicat
Nu ești deloc simplu; ce-ai în inimă n-ai și-n minte.
Spui deschis tot ce gândești, mai puțin
Când vine vorba despre cele două cuvinte.
Cuvintele-alea două pe care-aș vrea să le-aud într-una, eu,
Căci atunci când nu mi le spui, înseamnă că tu… că nu.
Și să știi că eu…
Eu încerc, da’ nu prea reușesc,
Să-nțeleg ce-i specific bărbătesc.
Chiar e-atât de greu să-mi șoptești: te iu…
Ești bărbat, și ești genetic structurat
Să-mi spui așa ceva. Dadadada.
Și știu precis că la fel s-a-ntâmplat
Și cu aia dinaintea mea;
Toți strămoșii tăi au avut de gândit, de creat, de inventat
Rujul, rimelul și cardul de credit din geaca de piele cu ținte
Pe scurt, nu le-a stat capul doar cum ar putea să ne-alinte.
Și să știi că eu…
Eu te cred și simt că mă iubești,
Dar aș vrea să aud că-mi vorbești.
Sper că în sfârșit o să-mi șoptești: te iu…
Și nu-nțeleg de ce n-ai curaj și preferi să taci, s-asculți, să minți
Și de ce să nu-mi spui cu-adevărat ce simți.
Pe bune, nu știu ce vrei. Nu-i suficient să te uiți în ochii mei.
Eu încerc, da’ nu prea reușesc, nu,
Să-nțeleg ce-i specific bărbătesc.
Hai că o să-ncerc eu să-ți șoptesc: te iu… muuach
Eu sigur pot să îți șoptesc: te iu… băi, da chiar e greu… eu sunt femeie deci pot, stai!
Totuși, o să-ncerc eu să-ți șoptesc: te iub. *se îneacă*
Sensul versurilor
Piesa explorează frustrarea unei femei față de incapacitatea partenerului de a-și exprima sentimentele prin cuvinte. Ea încearcă să înțeleagă dificultatea bărbaților de a spune "te iubesc" și, în mod ironic, preia inițiativa, confruntându-se cu propria vulnerabilitate.