Sunt bărbat,
Nu sunt deloc complicat,
Sunt relativ simplu,
Ce-am în inimă am și-n minte,
Spun deschis,
Tot ce gândesc, mai puțin
Când vine vorba despre cele două cuvinte,
Cuvintele alea două,
Pe care-ai vrea să le auzi într-una tu,
Însă dacă nu ți le spun
Nu înseamnă că nu, că nu
Să știi că eu,
Eu încerc dar nu prea reușesc,
Cred că nu e specific bărbătesc,
Totuși o să-ncerc să îți șoptesc, te iub.
Sunt bărbat,
Nu sunt genetic structurat
Să spun așa ceva, părerea mea
Și sunt convins,
Că la fel s-a-ntâmplat,
Și cu ăia dinaintea mea.
Toți strămoșii mei au avut de vânat, de luptat, de inventat,
Roata și becul și televizorul și geaca de piele cu ținte,
Pe scurt, nu le-a stat capul nu,
La cele două cuvinte.
Să știi că eu,
Eu încerc dar nu prea reușesc,
Cred că nu e specific bărbătesc,
Totuși o să-ncerc să îți șoptesc, Te iub.
Și nu-nțeleg de ce nu-mi acorzi credit nici măcar cât unui câine
Care te iubește chiar dacă nu-ți vorbește
Pe bune nu știu ce vrei,
E suficient să te uiți în ochii mei
Eu încerc dar nu prea reușesc nu,
Cred că nu e specific bărbătesc,
Totuși o să-ncerc să îți șoptesc, te iub
Eu o să-ncerc să îți șoptesc, te iub
Băi ce greu e, nu că pot
Totuși o să-ncerc să îți șoptesc, Te iubesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie dificultatea unui bărbat de a exprima sentimentele de iubire, punând aceasta pe seama naturii sale și a stereotipurilor de gen. El încearcă să depășească această barieră, dar se confruntă cu dificultăți, exprimându-și frustrarea față de așteptările partenerei.