Sunete-nfiorătoare se aud de la vecina de sus.
Mi se ridică tare
Părul de pe mâini și picioare.
Seară de seară – țipete cumplite mă-nfioară.
Parcă cineva i-ar scoate încet-încet dinții și
I-ar pune sare pe gingii.
E-nfiorător, e-nspăimântător,
Dar, aseară am văzut-o la televizor
Și m-am liniștit, n-o să moară,
E solista de muzică ușoară. Și..
O cam chinuie talentu’,
O cam chinuie.
Sunete nepământene razbat din nou,
Prin tavan, cu un nefiresc ecou.
Țipă, țipă, țipă, țipă! Câtă risipă
De acute, frecvențe înalte foarte multe.
Zici că-i jupuită de vie,
Sau că tocmai i s-a smuls o unghie.
E-nfiorător, e-nspăimântător,
Dar, aseară am văzut-o la televizor
Și m-am liniștit, n-o să moară,
E solista de muzică ușoară. Și..
O cam chinuie talentu’,
O cam chinuie.
Sensul versurilor
Piesa descrie sunetele înfricoșătoare venite de la o vecină, care se dovedește a fi o cântăreață de muzică ușoară care își exersează vocea. Cântecul are un ton umoristic, sugerând că talentul o chinuie pe artistă.