Sunt om care-mi place viața
Și beau până dimineață
Că bate ploaia sau vântul
Fir-ar mama ei de viață.
Ref.
Adu sticla și paharul, că vreau să mă-mbăt
Să beau până dimineață, până nu mai pot.
Viață, viață trecătoare, cum să mă împart
Unul naște, altul moare, vreau să-mi fac de cap.
Cu prieteni și cu rude
Să ciocnim câte-un paharul
Aduc lăutari să-mi cânte
Vreau să mă dea la ziar.
Vreau să mă bucur de viață
Să prețuiesc tot ce am
Că viața-i așa de scurtă
Nu-mi arunc anii pe geam.
Sensul versurilor
Piesa este un imn al bucuriei de viață și al petrecerii. Vorbește despre a profita de moment, a se bucura de prieteni și de plăcerile vieții, conștient fiind de efemeritatea acesteia.