Hai, hai, foaie verde, bob năut, mai, mai, mai
Fir-ai al naibii de iubit,
La ce vreme m-ai găsit, mai!
M-ai găsit la vreme rea, mai,
Când mândruța nu mai vrea, mai,
Când parale nu prea am, mai,
Diseară mă duc la ea,
Obosit cum oi putea
Obosit și plin de apă,
C-așa-i omu’ de la sapă,
Ma duc la ea că mi-e dragă.
Haida, lele, lele, lelisoara,
Ochii tăi mă bagă-n boală
Haida, lele, lele, și-a mea lele,
Pentru tine trag belele.
Aoleu, aoleu, nu mă vezi cum beau mereu
Aoleu, aoleu, și nu beau de drag mereu.
Of, of, aolica, mă-ntreabă nevasta mea,
Of, of, of și iar of, mai.
Neică, mai am alta decât ea, mă?
Aolica, eu îi spun: numai pe ea, mai
Ea nu-mi crede minciuna, mai
Și-mi dă crucea ca să jur
Eu juram, da’ nu prea prea,
Că știam că este așa,
Că mi-a plăcut dragostea,
Cu nevasta altuia,
Că e bună, sărmana,
Diseară mă duc la ea.
Haida, lele, lele, lelisoara,
Ochii tăi mă bagă-n boală
Haida, lele, lele, și-a mea lele,
Pentru tine trag belele.
Aoleu, aoleu, nu mă vezi cum beau mereu
Aoleu, aoleu, și nu beau de drag mereu.
Foaie verde-o viorea, mai,
La puica-n poartă cântam
Puica, să nu-ți mai văd casa ta, mai
Casa și bătătura, mai,
C-am făcut dragoste-n ea,
Ani vreo paispe când aveam
Eu cu tine mă iubeam
Și veneam noaptea la voi
Și beam rachiu din butoi
Și ne iubeam amândoi.
Haida, lele, lele, lelisoara,
Ochii tăi mă bagă-n boală
Haida, lele, lele, și-a mea lele,
Pentru tine trag belele.
Aoleu, aoleu, nu mă vezi cum beau mereu
Aoleu, aoleu, și nu beau de drag mereu.
Hai, hai, da’ nu-mi pare rău că trăiesc, mai
Mi-e necaz că-mbătrânesc,
Muică, și nu pot să mai iubesc, mai,
Și d-aia mă prăpădesc
Prăpădi-m-aș ca firu’
Lungi-m-aș ca coșciugu’
Și-aș înverzi ca crinu’, mai,
Fata – ca trandafiru’, mai,
Că mi-a plăcut iubitu’
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care își amintește cu nostalgie de aventurile sale amoroase din tinerețe, chiar dacă acum este căsătorit. El regretă că îmbătrânește și nu mai poate iubi ca odinioară, dar nu se căiește pentru viața trăită.