Am ridicat pumnul spre cer
Și-am urlat
De ce a trebuit să vină?
De ce a trebuit să plece? De ce dracu a mai venit?
Mereu cu gura plină de sânge
Cer răzbunare
Pentru ce mi-au făcut altele
Și-mbătat de succes
Mă reped spre o nouă victimă
Uneori victima devine vânător
Într-o lume-n care
Totul este de mâncare
Viața este de vânzare
Chiar și eu..
Dar ea vroia o autonomie a gândurilor
Ca o.. poezie
Dar ea vroia o autonomie a viselor
Ca o.. fantezie
Transpir lacrimi și sânge
Și miros.. a caise putrede și bolnave
De abstinență de la iubire
Și mor câte puțin
Neștiința mă omoară
Dacă oare va fi o stricată
Coajă de banana
Pe care voi cădea
Fanteziile mă omoară
Și nu mai iubesc
Așa cum iubeam cândva
În orice seară-n care ea
Mă bărbierea
Dar ea vroia o autonomie a gândurilor
Ca o.. poezie
Dar ea vroia o autonomie a viselor
Ca o.. fantezie
Manunchiul de chei
Spre inima ei
S-a rupt..
Și nu mai știu nici drumul la ea
Am nevoie de-un ghid
Am nevoie chiar de ea
Dar ea vroia o autonomie a gândurilor
Ca o.. poezie
Dar ea vroia o autonomie a viselor
Ca o.. fantezie
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și dezorientare după o despărțire. Protagonistul se simte pierdut și dependent de persoana iubită, dorindu-și o ghidare și simțind că nu mai știe drumul spre ea. Tema centrală este dorința de autonomie a gândurilor și a viselor, sugerând o luptă pentru independență emoțională.