Vezi tu… te-ai născut, începi să crești
Și peste câțiva ani te trezești că îmbătrânești
Realizezi că viața-i grea, că nu-s toate cum le vezi
Și vezi cum îngerii te lasă când de probleme te lovești
Îți vine greu să crezi, știu, dar la fel am pățit și eu
Toți care mi-au fost aproape m-au părăsit la greu
Și fără să vreau mi-au întors spatele
Și de atunci până acum se aud doar șoaptele
Și las să curgă faptele cum curge sângele
Și las să treacă zilele să vină altele
Fac comparație între viitor și trecut
Trecutul e tot ce am trăit, viitorul pot să-l f*t
Și mă f*t în toți și toate că nu m-am născut poet
Poate așa vedeam doar stele la fiecare bec
Sau poate muream ca nescu lovit de un sentiment
Dar așa m-am născut liber să aleg cum să trăiesc
Și pentru toate astea ție, Doamne, îți mulțumesc
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții, de la naștere și creștere până la maturitate și confruntarea cu greutățile. Vorbitorul exprimă un amestec de dezamăgire și recunoștință, acceptând trecutul și alegând să-și trăiască viața liber.