Spune-mi că nu-i adevărat, spune că e un vis urât
oribil cum s-a terminat, nu pot să cred, e adevărat
e vorba despre doi copii, ce se iubeau nespus odată
el un timid dar tare-n gură, ea nu se lăsa intimidată.
Ea mai rece și tăcută, el mereu era un gelos
asta a fost prostia lui și n-a fost deloc de folos
se iubeau, se ajutau, un sentiment reciproc
împreună amândoi puteau trece și prin foc.
Se iubeau nespus de mult și totul era frumos
dar încetul cu încetul totul era fără rost
dispăruse și respectul, mai nou se certau întruna
erau zile ce nu-și vorbeau și-așa trecea săptămâna.
Amândoi se simțeau rău dar orgoliul nu-i lăsa
doar când li se făcea dor se mai ducea el la ea
câteva zile de bine până se simțea gelos
de frică să nu se ducă cu altul mult mai frumos.
Refren:
Dragostea-i un sentiment, poți spune că e ca focul
dacă nu pui câte-un băț cu timpul se stinge totul
nu-nțelegi că în iubire întâi de toate dăruiești
fără să ceri nimic în schimb sau vreo răsplată să primești.
Totul mergea și mai rău, o lăsa mereu în casă
și dacă nu-l asculta începea să o lovească
un lipsit de educație, cu forța-și făcea dreptate
fata nu-l mai suporta, se ferea de el în toate.
Începuse să mintă, să iasă pe ascuns
nu-i plăcea să stea singură, nu îi era de ajuns
își dorea libertate, începuse să iasă
când ea o ardea cu alții el credea că e în casă.
Avea o prietenă, care-o ajuta la greu
cel mai mult timp din zi state-acasă la ea mereu
fata avea un frate și fără să își dea seama
el mereu îi era aproape, o făcea să-și piardă teama.
Relația se răcise, deja numai erau doi
dintr-un cer senin, acum au rămas doar ploi
dar pentru ea nu conta, cu încetul a uitat
tot ce-a fost frumos odată, acum s-a dărâmat.
Refren:
Dragostea-i un sentiment, poți spune că e ca focul
dacă nu pui câte-un băț cu timpul se stinge totul
nu-nțelegi că în iubire întâi de toate dăruiești
fără să ceri nimic în schimb sau vreo răsplată să primești.
Acum când el și-a dat seama de greșelile făcute
n-a știut să aprecieze momentele petrecute
a luptat să se întoarcă la tot ce-a fost
dar deja era prea târziu, tot ce făcea n-avea rost.
Nu putea să creadă că a rămas fără ea
își mai omora tristețea atunci când fuma ceva
își găsea alinarea în droguri și băutură
așa mai uita de ea dar nu era calea bună.
Cu psihicul la pământ, nu mai știa ce să facă
îi venea mereu în gând tot ce-a fost frumos odată
ei îi era foarte bine, și de el nu-i mai păsa
acum îl avea altul, fata-și dorea altceva.
A trecut destul de ușor peste atâtea întâmplate
el era complet distrus cu-atâtea amintiri în spate
viața asta nu e dreaptă, și așa va fi mereu
unii au parte de bine, dar mai mulți parte de rău.
Refren:
Dragostea-i un sentiment, poți spune că e ca focul
dacă nu pui câte-un băț cu timpul se stinge totul
nu-nțelegi că în iubire întâi de toate dăruiești
fără să ceri nimic în schimb sau vreo răsplată să primești
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică, marcată de gelozie, violență și lipsă de respect. După ce fata se desparte de el și își găsește fericirea, băiatul realizează greșelile, dar este prea târziu, rămânând cu regretul și cu consecințele alegerilor sale.