Sylvie – Sylvie Poale-n Brâu

1. Am plecat de-acasă cu păpușii-n plasă
Și cu biblia. (Ăsta-i tot ce-avea)
N-am avut răbdare să mă fac mai mare,
Soarta mă chema. (Las’ că-i bine așa)
Știu că sunt frumoasă și o norocoasă,
Cred în steaua mea. (Crede-n steaua ei)
Fiindcă sunt aleasă, mă simt prețioasă
Și-o s-ajung șefa. (Ține-o tot așa).

Refren:
Iartă-mă mamă, iartă-mă tată,
Nu m-am măritat
Nu vin acasă, sunt ocupați,
N-am șefă-n sat mai dragi.
Îs platinată, siliconată-am jeep, am și butic
Dar
Spune-mi mai mami, de ce mă strigi
Lumea șușotind.

2. Am venit în capitală fără niciun ban, nu-i bai
Căci un domn cu barbă mi-a spus „Ce mai stai?”
„Mai fetiță, o artistă-am căutat în van
Te-am găsit și iată ce vedetă am!”.

3. M-am făcut artistă, joc și la revistă
Sunt și în ziar. (Ce mai stai)
Pentru toate-acestea-ți mulțumesc, mămică
M-ai făcut cu har. (Ce mai dar)
Domnului acela-ș vrea să-i zic acum măcar „Monsieur Merci!” (Ola la, la)
Din păcate însă nu știu cine-a fost și oare unde-ar fi! (Aaaa.. common t’apel tiu?)

Refren.

4. Am găsit doar oameni buni în acest loc
Și plâng alte fete că nu au noroc, hai lasă.
Uite-un domn odată dragi mi-a dat un breloc,
Cheile, mașina cu breloc cu tot.

5. Numele-mi scapă, dar tot ce contează
Este șansa mea. (Păi e bine-așa)
L-am văzut în presă și cu mine culmea
El se laudă. (Păi nu-i bine-așa)
Uite cum e viața, dacă eu mai drag îs
Pur și simplu știa. (Mmm.. da!)
Vine un nemernic care crede vere
Că-s iubita sa. (Asta da belea).

6. Nu știu Doamne și-au cu mine dacă am noroc,
Nu vorbesc cu mine dragi fetele deloc.
Toți bărbații mă iubesc și-n viața lor mă vor
Am și vreau pentru ce merit bârfele-n schimb mor.

2 * Refren
Sarma ma..
Și-i aia

Sensul versurilor

Piesa satirizează ascensiunea rapidă a unei fete la oraș, transformarea ei superficială și ipocrizia din lumea mondenă. Ea obține succes material, dar se confruntă cu bârfe și relații superficiale, pierzând contactul cu valorile inițiale.

Lasă un comentariu