Am pierdut toți oamenii la care am ținut,
Parcă nu-i recunosc, azi îmi sunt necunoscuți.
Am făcut greșeli pentru care n-am gândit nici un pas,
Când am observat că sunt în plus am tăcut și m-am retras.
În fiecare seară realizez ce se întâmplă
Și cum totul a ajuns unde nu trebuia să ajungă.
Învață să fii pentru tine, nu ajuta pe nimeni,
Facerea de bine altuia îți face rău ție.
Lasă-mă să plec, sau ține-mă strâns de mână,
„Fără mine nu-i bine dar nici prezența mea nu-i bună”.
Îmi e frică de mine, de ce fac sau pot să simt,
Nu pot să cred adevărul când știu și eu că mă mint.
Viața e un film prost, trece prin ochii mei,
Parcă scenariu e scris când simți că nu mai faci ce vrei.
Iar am să mă schimb și îmi e teamă de ce o să fiu,
Vreau să-mi schimb trecutul dar timpul e prea târziu.
Timpul lasă răni în suflet, tot cu timpul trec,
A trecut ce a durut, astăzi nu te mai aștept.
Ma întreabă lumea de tine și de ce văd tot pustiu,
Ma întreabă ce s-a întâmplat cu noi dar nici eu nu mai știu.
Încep să mă doară toate, mi se schimbă starea brusc,
Știu de unde am plecat dar nu și unde ajung.
Rămân tot eu cu mine, toți sunt prea departe,
Dar îmi stau închiși în inimă și încep să-i simt aproape.
Ce iubesc mă distruge, îmi pune sare pe rană,
Să nu iubești e rău, mai rău să iubești ce te omoară.
Am nevoie de liniște, când aud voci în noapte,
Când trăiesc în amintiri dar uit de realitate.
Nu mai cred în oameni, nu mai cred în vise,
Nu mai cred în vorbe false și în lucruri promise.
Nu mai cred în mine, nici eu nu știu ce am,
N-ai ce să-mi oferi când nici eu nu știu ce vreau.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate, dezamăgire și suferință. Naratorul se simte pierdut, trădat și incapabil să găsească fericirea, fiind bântuit de amintiri și de un trecut pe care nu-l poate schimba. El își pierde încrederea în sine și în ceilalți, simțindu-se incapabil să găsească un sens în viață.