Sylvaticstone – Demon

Sufletul plânge..
Ceva străpunge..
Lacrima curge..
Speranța se duce..
Linistea ce rupe..
Durerea ce ajunge..
Un demon mă strigă..
O voce iar țipă..
Aș renunța la tot ce am, ca să fac ce mi-am promis
Am pus în tine totul.. realitate din vis..
Încă zâmbesc fals, tristețea n-ajunge
Aș putea zâmbii dacă lacrimi n-ar mai curge
Orgoliul poate.. distruge iubirea
Orgoliul poate.. distruge fericirea
Încă sunt nimic, fa-mă să mă simt ceva
Pentru care ai face orice, aproape ți-ai da și viața..
Cine să înțeleagă când rămân tot eu cu mine?
Oglinda murdară și lacrimi în retină..
Îți dau inima din piept, sufletul de om..
Aș da tot ce am, pentru zâmbetul tău..
Simt că nu mai pot, simt că mă sufoc..
Ia-mi sufletul de tot, nu îl mai suport..
Scoate-mi inima din piept, scapă-mă de sentimente
Adu-mi fericire și scapă-mă de regrete..
Iartă-mă.. nu vreau să fiu așa..
Nu sunt cine sunt.. devin altcineva..
Aș vrea să înțelegi.. să nu mă judeci
Am să mor în chinuri dacă mâine ai să pleci..
Nu vreau întrebări.. nu vreau să te mint
Nu vreau să simți ce simt.. atunci când mă sting
Rămân printre stele.. ploi și furtuni..
„Îmi caut liniștea.” liniștea ești tu..
Am preferat să beau până am simțit un pat rece
O încăpere albă, suferință și durere..
Vedeam în stânga mea o mamă aproape plângând
Mi-aș fi dat sufletu’ doar ca s-o văd râzând
O îmbrățișare caldă ce mi-a lipsit un timp..
Tată ce voia doar să ne vadă fericiți..
Uneori se pierd, eu mă pierd mereu..
Sunt un înger.. dar am demonul meu..
Încă lupt cu mine, nu pot să mă înving
Astăzi pierd totul, mâine sper c-o să câștig
Simt mult prea frig, stări proaste mă prind
Mi se schimbă starea, dar eu nu o să mă schimb.
Am scris mult prea trist, ca tu să zâmbești..
Am scris mult prea des, ca să mă înțelegi..
Am scris tot ce simt, ca tu să mă simți..
Am scris adevăr, tu să nu te minți!.
Tu să nu te minți!
Tu să nu te minți!
Am scris adevăr, tu să nu te minți!
Tu să nu te minți..