Biserica e un fel de păpușar,
Controlează lumea
Care se înclină la altar.
Așadar,
Lumea nu vede ce se întâmplă,
Cum suntem manipulați din umbră,
Guvernul ne toacă de bani,
Mii și mii de copii rămân orfani,
Asta se întâmplă de ani și ani.
Suntem tratați ca niște țigani,
Totul începe să dispară,
Nimeni nu te bagă acum în seamă,
Sufletul e cuprins numai de teamă,
Suntem pârliți, lumea aclamă.
Asta se întâmplă în România,
Locul unde dispare armonia,
Unde domină ironia,
Guvernul știe coregrafia.
Oamenii fac numai păcate,
Mințile noastre-s amestecate,
Tribunale, multe mandate,
Totul se rezumă la fapte.
Degeaba sperăm la egalitate,
Suntem în inferioritate,
Nu se poate să fie totul bine
Când suntem precum un câine
Ce trăiește de azi pe mâine,
Pe masă n-are să pună o pâine.
Astea nu-s lucruri ușoare,
Trebuie să suporți, și să fii tare,
Să nu ajungi la reanimare,
Nu sunt bani pentru spitale,
Noi construim catedrale.
Asta ne calcă în picioare,
Orice vis de-a trăi mereu
Cu gândul la bunul Dumnezeu,
Care ne-a dat o viață bună
Ce se duce acum pe p***.
Cum s-au dus și restul anilor,
Ai mei și-ai tovarășilor
Ce fac parte din acest popor.
Aș vrea să pot să mor…
Tinerii sunt deprimați mereu
Când,
Poartă în suflet un singur gând
Că ar fi mai bine să-i vedem plecând,
Să zboare din aceste locuri,
Nemaipomenite
Unde poți să faci tot ce-ți trece prin minte,
Aici nu are rost să fii cuminte,
Ține minte…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de situația din România, criticând corupția, manipularea și inegalitățile sociale. Versurile reflectă un sentiment de disperare și lipsă de speranță, accentuând impactul negativ asupra tinerilor.