La portiță la Gheorghiță.
Iiii-huuu
La portiță la Gheorghiță, Leano, fa,
La portiță la Gheorghiță, Leano, fa,
La portiță la Gheorghiță,
Se certau două mândruțe,
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la.
Cea bogată-așa zicea, Leano, fa,
Cea bogată-așa zicea, Leano, fa,
Cea bogată-așa zicea:
Pe mine badea mă ia
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la.
Că-mi dă tata patru boi, Leano, fa,
Că-mi dă tata patru boi, Leano, fa,
Că-mi dă tata patru boi
Și-o turmă mare de oi
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la.
Cea săracă-așa zicea, Leano, fa,
Cea săracă-așa zicea, Leano, fa,
Cea săracă-așa zicea:
Pe mine badea mă ia
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Rrr-iu-ho-ho Uui-iu-iu.
Nu dă badea gura mea, Leano, fa,
Nu dă badea gura mea, Leano, fa,
Nu dă badea gura mea
Nici pe toată turma ta,
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Nu dă badea ochii mei
Pe cei patru boi ai tăi
La-la-la-lai-la la-la-la-lai-la lai-lai-lai-la-la
Ai-la-la-la-la E-lai-la-la la-la-la
Sensul versurilor
Două fete, una bogată și una săracă, se ceartă pentru atenția aceluiași băiat. Fata săracă își afirmă valoarea prin dragostea sinceră a băiatului, nu prin avere.