Sunet Fin – Nostalgie

REFREN:
Erau alte vremuri mult mai liniștite
Oameni simpli, fără prea multe cuvinte
Uneori mă întorc în timp, îmi vin în minte
Frânturi din copilărie, nostalgie simte
Timpu’ trece parcă tot mai repede
Iarna copilărie, îmi aduc aminte de
Bulgăreală, sanie până târziu spre martie
Pătura albă, luminând grație
Timpului, troiene în bătaia vântului
Joacă până-n noapte, în pofida frigului
Cu familia-n casă, emoții în juru’ bradului
Eram liniștiți, nu în fața calculatorului
Aștern versuri pe foaie, chitară mă duce departe
Știe cum să-mi liniștească gândurile-n noapte
Cu-n bas pe spate, un beat fin, pot scrie o carte
Despre muze, despre vremuri demult apuse, de departe
Schimbare radicală vezi pe stradă-n drum
Linistea-i departe acum, poluare și fum
Claxoane, gălăgie, noxe, mizerie, scrum
Viața-i pe repede înainte se simte, drum bun!
REFREN:
Erau alte vremuri mult mai liniștite
Oameni simpli, fără prea multe cuvinte
Uneori mă întorc în timp, îmi vin în minte
Frânturi din copilărie, nostalgie simte
Oricare anotimp din an era ceva aparte
Primăverile-nflorate, suflete curate frate
Verile forțate, alergam până târziu în noapte
Jocurile copilăriei, băteam mingea-n spatele
Blocului, copiii agitați de mama focului
Nu era nebunie să nu fiu la fața locului
Așa am crescut prieteni, e vina norocului
Mi-a plăcut să fiu mereu, în preajma jocului
Vremurile trec și creștem, asta-i cursu’ vieții
Da’ copiii de azi nu-s învățați cu lecții
La lumina, lumânării-n voia sorții
Cu genți grele-n spate, fuga la bunici în fața porții
Evoluăm e normal, dar mult prea repede
Se schimbă copilu-n adult, tot mai des se vede
Poftă de bani, anturaje din filme, frăție
Prea repede pentru mine rămân, la a mea nostalgie
REFREN:
Erau alte vremuri mult mai liniștite
Oameni simpli, fără prea multe cuvinte
Uneori mă întorc în timp, îmi vin în minte
Frânturi din copilărie, nostalgie simte