[x2]
Drumul spre iad e pavat cu intenții belea
Nu am ascultat ceva să mă facă să zic gata
Mă las de muzică, m-apuc de hata
Yoga, îmi pun gluga-n cap și barbă tip Iorga
I-organic ce se-ntâmplă cu unii oameni
Au în sânge comentariul, critica fără examen
Uneori îi apucă o demență verbală
I-o boală ce se cheamă SIDA intelectuală
Sistem imunitar, deficitar, impersonal
Sistem defensiv, românesc deci pasiv
Te caci pa tine până faci ceva dacă-i altu’ înaintea ta
Te caci pa el pa masă și pa toată societatea
Unii zic că-i bine, alții zic foarte bine
Unii zic că-i rău, alții din rău în mai rău
Te felicită mono și te-njură stereo
Că nu ești stereotip și picant ca ei la creier
Tot din mahala am muzica lingvistică
Arde digital precum o flacără mistică
Distracția e-n toi, toiul nu mai există
L-am furat să fac misto de voi ca într-o revistă
Cu benzi desenate, personaje haioase
Ce fac spume la gură pe frecvențe foarte joase
Basi, tenori, antreprenori polifonici
Soprane suburbane, nincolici da fără cronici
Contracte de viață derulate după moarte
Versuri desprinse din cea mai proastă carte
Etc, când discoteca-i lumea ta
Te iubesc, te halesc, viața ta e-n mâna mea
Ce poți face azi nu lăsa pe mâine
Mai bine lasă-te de tot dacă nu poți să o faci bine.
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă la adresa societății și a ipocriziei din lumea muzicii. Artistul își exprimă dezamăgirea față de superficialitate și lipsa de originalitate, folosind un limbaj colorat și metafore puternice.