Luminile din-năuntru sunt stinse
Doar farurile îmi bat în ceafă
Mașina o să-nceapă să mă urmărească
E cursă lungă, sigur trebuie s-alerg.
M-așez în cur și-ncep să cred că meditez
Închid ochii, îi deschid, și ce să vezi
Mașina se apropie repede ca un obuz
Mă dezmeticesc din poziția de lotus
Era comod jos nu vedeam mai nimic
Dar mașina n-are frâne, trece peste individ.
E atât de greu să mă ridic.
Unii când o fac, o fac în ciudă pentru inamic.
Și-ncă o treabă: mașina nu se-oprește!
Cu satisfacție se hrănește.
Păi nu-i, Doamne, vina mea,
Că stau mereu degeaba.
Păi a cui să fie, lele, măi?
La-nceput am zis că-i țara
Că am greșit puțin gara
Și-așteptăm din cer să cadă, măi.
Urmărirea continuă, deja caut ajutor.
Mă uit în stânga-dreapta după alt călător.
Dar sunt singur pe magistrala asta
Îmi apare-n față un bătrân cu rasta
Mașina ce mă urmărește spune
Că are intenții clare de a mă răpune
Și dacă trece peste mine nu mă mai ridic
Și-o să rămân acolo jos pân-o să mă sting.
Ceva îmi zice să il cred, în plus,
Ecou-i la mijloc, el nu vrea să fie jos.
Continui drumul și văd face-autostopul
O femeie slabă, mă-ntreb oare care-i scopul.
Îmi zice: Chill, mașina n-o fentăm
Dar împreună o să fie mai ușor să alergăm.
La-nceput am zis că-i țara
Că am greșit puțin gara
Și-așteptăm din cer să cadă, măi.
Păi nu-i, Doamne, vina mea,
Că stau mereu degeaba.
Păi a cui să fie, lele, măi?
La-nceput am zis că-i țara
Că am greșit puțin gara
Și-așteptăm din cer să cadă, măi.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de vinovăție și fuga constantă de probleme. Protagonistul se simte urmărit și neajutorat, căutând o scăpare, dar dând vina pe factori externi pentru situația sa.