Patru dimineața
București – Gara de Nord
Mă lasă Miță la coloană
Fiindcă era pe stradă
M-am mirat și eu
Mi-am luat biletul-n timp record
În mirosul specific
Slalom prin.. (?)
Mă-ndrept către panoul de plecări și mă uit
Privirea-ncețoșată
Ceafa grea, ochii gălbui
4:45 pleacă linia lui
Am dormit doar două ore
La măsea puțin puroi.
Românii încercați la maxim de la noxe
Și fum de tutun că-i dau în cluburi cu boxe
Mă târâi pe peron, trag două geamantane
Văd doi aurolaci, se ceartă pe parcare
(?) din buzunare
Începi să debitezi ip-uri, parole, (?) visezi
Unde mă duc, mă-ntreb
Grăbește-te, pierzi trenul spre
Zona crepusculară.
Vreau să ajung la țară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie matinală cu trenul, plină de oboseală și un sentiment de deziluzie față de viața urbană. Naratorul își dorește să scape de agitație și să ajungă la liniștea de la țară, într-o zonă crepusculară, un loc al tranziției și al speranței.