Am fost lumea-n lung și-n lat
Și sincer m-am speriat
De ce eu, de ce eu, de ce eu, de ce eu
Și am prieteni ce au plecat
Și la fel m-am speriat
De ce el, de ce el, de ce el, de ce el.
Iubește-ți azi frații și surorile
Că poate mâine nu apucă zorile
Obișnuiam să fiu mai viu decât culorile
Fragil e omul pe pământ cum sunt și florile
Nu te-nvață la liceu ce te-nvață versul meu
De ce eu de ce versul meu
E de zece ori mai greu decât tot aurul din lume
Pentru că spun adevărul și atunci când fac glume
Fiecare dintre noi are durerea lui
Dacă ai ceva pe suflet vino să ne spui
N-avem inimă de piatră nu suntem statui
Și de vrăjeală și minciună toți suntem sătui
Încerc s-ajut cu ce pot și pe cine pot
Nimeni nu este capabil să-nțeleagă tot
Deși eu văd lucruri pe care tu nu le vezi
Eu cred în oameni tu de ce nu crezi
Ce prețuiai cu totul frate nu te supăra
Nu sunt de vânzare nu se poate cumpăra
Ridic privirea sus și țintesc către stele
Dacă n-ajung una dintre ele tot să văd spre ele
Și am prieteni ce au plecat
Și la fel m-am speriat
De ce el, de ce el, de ce el, de ce el, de ce el
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii și a fragilității vieții, dar și asupra importanței de a rămâne cu speranță și de a căuta binele în lume. Vorbește despre durerea personală, dar și despre dorința de a ajuta și de a crede în oameni.