Subcarpati feat Infinitu Dilimanjaro – Raionul de Karme

Strofa 1 (Bean MC):
Stau-n Babylon,
Mare plecăciune fiecărui fan
Și în realitate pentru brigadă,
Câte am făcut și câte o să vadă.
Ai colindat cu mine lumea asta toată,
Cu plăcere, man, și altă dată.
Brigada se mărește, nu stă pe loc,
Am ajuns la sat, am plecat de la bloc.
Am un instinct un pic dereglat,
Antenele sus, sunt elevat.
Dacă am bani, i-am câștigat
Și nu-i cheltui ca un apucat.
Sau poate-i cheltui, ce atâta ocol?
De băut la toată lumea, po matol.
2017 m-am finisat, 2018 sunt revărsat,
0-8 concerte, versuri,
Cu cumetrii, combianții, restu’.
400 de oameni la coadă,
N-au plecat până n-au venit să ne vadă.
Și oamenii mei blochează strada,
Cu lacrimi în ochi și cu dor de țară.
Ma iau în spate, mă invită la unu,
Nu mai e mult până vine Crăciunu’.

Chorus:
Cine zice că sunt prea dedicat?
Mama m-a pregătit, m-a învățat.
Uite de unde e pustiu, sărac,
Toarnă puțin suflet în aparat.
Toarnă și vin în pahar, mă-nchin
Pentru diseară, să rupem iară.
Dau pentru familie, fată, brigadă,
Prin țară iară, dau prin țară iară.
„Foaie verde sălcioară, of, leliță, Mărioară”
„Foaie verde sălcioară, of, leliță, Mărioară”.

Strofa 2 (Dilimanjaro):
Talpile dor, însă drumul e lung,
Decât să ascund, mai bine îl înfrunt.
Mă plimb până ajung
O rază ce-nvie carcasa de carne ce spune că sunt.
Departe de aproape, de aproapele tău,
Stă pe pleoape și cât ai clipi își face parte.
Împart și oceanul în două,
Dar să ajung la lume, cu muzica îmi fac dreptate.
Uită-te, mama, cum mă plimb prin țară,
Să nu-ți faci griji că sunt fericit.
Oamenii zâmbesc și cântă cu mine,
Ieri nu era așa, mă simt împlinit.
De unde am plecat și unde am ajuns,
Ce drumuri am luat și cât am parcurs.
Cât timp s-a mai scurs, cât timp o să vină,
Îmi ies din rutină, nu mai stau ascuns.
Tot greul s-a dus, imaginea prinde contur,
Am fost și plecat, dar vreau și tevatură.
Am găsit lumina și printre scursuri,
Am desfăcut noduri să fac țesături.
Am dormit puțin și n-am pierdut nimic,
Eșecul mi-a dat forța să mă ridic.
Alerg de decenii și n-am obosit,
Mai cânt pentru sprijinul ce l-am primit.

Chorus:
Cine zice că sunt prea dedicat?
Mama m-a pregătit, m-a învățat.
Uite-te unde e pustiu, sărac,
Toarnă puțin suflet în aparat.
Toarnă și vin în pahar, mă-nchin
Pentru diseară, să rupem iară.
Dau pentru familie, fată, brigadă,
Prin țară iară, dau prin țară iară.
„Foaie verde sălcioară, of, leliță, Mărioară”
„Foaie verde sălcioară, of, leliță, Mărioară”.

Strofa 3 (Infinitu’):
Nu credeam că o să ajung ce sunt,
Nu știam că drumul o să fie atât de lung.
Am învățat atât de multe,
Am cărat un munte în fiecare cântec.
Acum te fac să dai din cap,
Culese din cartier, Baba Novac,
Și sentimentul e minunat
Când sunt cu frați pe scenă
Și când dau la mic,
Aș vrea să vezi cum înfloresc,
Să vezi cum îmi pictez întregul univers,
Să vezi că învăț din mers,
Să vezi cum progresez,
Ca la final să zic
Cum poți să mă urmezi.
Fac să conteze, muzica nu e-o farsă, impresie,
Oamenii ce mi-au scris că au ieșit din depresie,
Cum să nu-mi pese, zi-mi cum să nu-mi pese?
Acum vezi, îi fac să vibreze,
Aduc energie și îi fac să danseze,
Gălăgie mare la concerte și veseli,
Mă dedic cu totul pe piese,
Vedem ce iese.
Uite unde este pustiul sărac,
Uite cum bagă la mic, stai,
Ce mă făceam dacă nu aveam visele de urmat și muzica-n rai?