Stress – Viața Mea

Strofa I:
Am avut zile negre și nopți albe în gradina minții
C-aveam parte de mai mult doar când aveau părinții
Noi dormeam pe balete, când alții dormeau în pat
Nu reproșez nimic, mă bucur c-am avut de mâncat
Prostii n-am făcut, ai mei spun c-am fost cuminte
Poate prea mult să pot să mă feresc de cuțite
Și flinte
Sau puști cu ținte..
C-asta-ți așterne viața, minte!
Te ghiontește cu pinteni
Încă de la primul dinte!
Cin’ te pune cu soarta să te iei la trânte?
Trebuie s-o asculți și să-i înțelegi din cântec:
Doina pe care-o auzi, sau din acele cântece
Ce le-auzi în mintea ta, încă din pântece..
Am ridicat fruntea când tata era plecat mereu
Nu realizeam,
Dar simțeam
Că un ban îl faci greu
Mama m-a-nvățat s-am credință în Dumnezeu
Să zâmbesc mereu
Și să fiu mulțumit de ce-i al meu!.

Refren 1:
Zile-ntunecate
Toate
Le-am lăsat în spate
Trăgând de mine, poate
Că nu mergea ca pe roate
Nu-nchideam un ochi și noapte de noapte
24 din 7
Auzeam numai șoapte..

Refren 2:
Zile-ntunecate, toate le-am uitat, am uitat Luna
Am uitat Soarele, tunetul, ploaia și furtuna..
Treceau multe hârtii prin față, puteam să fur una
Da să-mi f*t una,
Am închis ochii și tot n-am pus mâna!.

Strofa II:
Așa că nu-mi doresc nimic mai mult când..
Tot ce-i contează e că stai pe pământ
Să te ferești de oameni care pe oameni îi vând
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt!
Nu plângeam în vitrine,
Dar plângeam în mine..
Nu vroiam cumva s-o fac pe mama de rușine!
Nu știi cum e să te abții când să plângi îți vine
Cum din două surori doar una-i lângă tine?
De ce pot vedea am grijă eu, și e destul
Pe tine te rog doar să ai grijă de restul
De tovarăși parșivi, și de gânduri rele..
Să mă pregătești atunci când urmează clipe grele!
Sunt mulți,
Care când au fost mici au plâns
Și-n sufletul lor, multă suferință au strâns..
Am plâns și eu, dar asta până să cresc
Am învățat să plâng în mine atunci când arăt că zâmbesc!.

Refren 1.
Refren 2.
Refren 1 (X2)