Strofa I:
Dragă libertate,
Cea de frică și de toate
Ce ne desparte-o viață,
Dar ne unește-o moarte.
Totu’ mă abate,
Eu vin de foarte departe
Și sunt ispite și fiare,
Dar le dau deoparte
Din cale.
Vad jale,
Dar le răspund la semnale
Cu mâinile goale, goale
Și fără multe taclale,
Cu iubire și sudoare
Și-mplinire și ardoare
Care-s rare,
Dar e clar că-s cheia fericirii tale!
Nu vreau sufletul încarcerat,
Îl am pătat,
Tre’ să fie imaculat,
Eu nu-l am nici măcar curat.
Nu sunt vreun denaturat,
Tulburat,
Înfumurat…
Nu așa m-am conturat!
Am o cruce de cărat,
Mai am mult de așteptat
Și multe de-ndurat.
Nimeni, niciodat’
N-a scăpat o lume de-nfundat,
D-asta sunt agitat
Și mă vezi des încruntat.
Am continuu de-nvățat
Și ți-o spun într-un cântat!
Strofa II:
Am bagaje grele
De cărat până la stele,
Plin de sentimente bune, dar și gânduri rele
Și belele enervante ca durerea de masele,
Da’ scap eu de ele
Și de haina-asta de piele.
Trupu-i o bijuterie,
Nu doar o caroserie.
Pentru unii, pușcărie vie,
Pentru alții, cine știe
Ce-o să fie,
Cât timp unu’ la o mie
Acceptă cu tărie
O viață-n chin și sihăstrie.
P-ailalți îi compătimesc
Văzând cum pătimesc
Spiritual și trupesc,
Se-otrăvesc,
Se-mbolnăvesc.
Eu-i iubesc
Și de cresc
Cu ei, nu mă molipsesc,
Decât să mă vestejesc
Mai bine mă lipsesc!
Sunt un om de rând
Însetat și flămând
Plin de vicii, păcate facând
Prin faptă sau gând
Uneori blestemând
Alteori plapând
Și bland…
Sunt făcut din pământ
Acum știi bine cine sunt!
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta pentru libertate interioară și depășirea obstacolelor vieții. Vorbește despre imperfecțiunile umane, dar și despre dorința de a evolua și a găsi fericirea, în ciuda greutăților și a influențelor negative.