Nu mai zâmbești de ani întregi, înțelegi ce zidești
Ce zidești din ce primești e ce trebuie să-ți dorești
Păcate ai, dar cum plătești? Când greșești, cum socotești?
Pedeapsa cum o găsești? Bucură-te că trăiești!
Urmează calea cea dreaptă, mântuirea te așteaptă
Faci o cruce, urci o treaptă, rugăciune, El te iartă
Uscăciune, face baltă, dacă-I slab, te face daltă
Să fii tare și te saltă în bolta cerurilor albă
Când tragi tare de bare, se pare că n-are
Nici un efect și te doare, când nu găsești nici scăpare
Când tu aștepți o salvare care nu mai apare și-n zare
Vezi lumina tatălui ca un soare dând culoare
Te-ai trezit și liniștit, candela aprinsă de chibrit
Icoana la răsărit, apă sfințită, miruit
Mărturisit tot ce-ai greșit, spovedit, împărtășit
Post până la asfințit, Tatăl nostru apoi dormit.
N-am, nu am timp să mai cad
Iau viața în piept, așa am fost educat
Că n-am, nu am timp să greșesc
Doar o viață am în față, nu am timp să regret.
N-am, nu am timp să mai cad
Iau viața în piept, așa am fost educat
Că n-am, nu am timp să greșesc
Doar o viață am în față, nu am timp să regret.
Obișnuit să speri, să tot, să tot zbieri
Faci cu propriile puteri, nici de cum nu ceri
Ce-ai făcut tu ieri, nu mai contează acum
Urmează al doilea drum, îți pare cunoscut
Da’ nu știi nici n-ai cum
Nu ți-e frică de moarte, dar știi că ești plin de păcate
Și știi că judecata se face pe bună dreptate
Așa că întâi de toate roagă-te
Și după fapte poate că vor fi iertate și vei sfârși în cetate sus
În preajma tatălui, că multe ai vrea să-I spui
Că toată viața ai dorit să fii de partea lui
De partea binelui, să nu fii al nimănui.
N-am, nu am timp să mai cad
Iau viața în piept, așa am fost educat
Că n-am, nu am timp să greșesc
Doar o viață am în față, nu am timp să regret.
N-am, nu am timp să mai cad
Iau viața în piept, așa am fost educat
Că n-am, nu am timp să greșesc
Doar o viață am în față, nu am timp să regret.
Am greșit și-mi pare rău
Tre’ să mă ridic din nou
Trebuie să mă spovedesc
Trebuie să mă-mpărtășesc
Tre’ să merg la biserică des
Să vorbesc cu duhovnicul, n-am de ales
Înainte să rup microfonu’
Tre’ să-mi fac canonu’
Stau pe prispa la mănăstiri
Citesc o catismă din psaltiri
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu
Miluiește-mă pe mine păcătosu’, nevrednicu’
Mincinosu’, predicul care vin la altar
Cu promelnicu’ vindecă-mă, tu ești medicu’
Din iubire pentru mântuire
Pentru cruce și pentru tineri
Pentru preoți și pentru mine
Țin post, mir, cutez și vineri
Banchist adevărat, n-am rețineri
Când e vorba de adevăr, vorbesc de bine
N-o să-l las pe dracu’ mă
Să te fure și pe tine
L-am văzut cu ochii mei
Când trăgeam K
Și l-am văzut la petreceri
Intrând în toți băieții mei
De-aia vorbesc de stăruință în credință
De rugăciune și de multe fapte bune
N-am, nu am timp să mai cad
Iau viața în piept, așa am fost educat
Că n-am, nu am timp să greșesc
Doar o viață am în față, nu am timp să regret.
N-am, nu am timp să mai cad
Iau viața în piept, așa am fost educat
Că n-am, nu am timp să greșesc
Doar o viață am în față, nu am timp să regret
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regretul pentru greșelile trecutului și căutarea mântuirii prin credință și pocăință. Artistul își exprimă dorința de a se dedica binelui și de a se apropia de Dumnezeu, recunoscând importanța credinței și a faptelor bune.