Stres feat Omuldinoglinda, Euforic, Carbon – Autodistrugere

Stres:
Sătul de minciună, vreau tot
Ce mi se cuvine, nu pot să
Rezist la tortură, îmi bagă cianură
Dar n-am alură de robot sunt
Născut să fiu liber, nu sclav la un lider,
Că nu mă consider cot, vreau
Nume din litere, moară ispitele
Cu spume la bot, aş
Înşira tot ce mă distruge,
Tot ce mă vrea mort, da
Cu toată stima, crima e prima
Nu pot să mai suport, ei
Controlează ce vezi, ce auzi şi
Cireaşa de pe tort, îi că-ţi lasă impresia
Că natura îşi revine ca un resort
Cea mai proastă combinaţie,
Lovitura de graţie, sunt călare pe situaţie,
Ca numărătorul pe fracţie
Forţează mediu înconjurător
Cu piciorul pe acceleraţie,
E nisipoasă roata, am ajuns la saturaţie, no
Ordine mondială şi-o arde penală
Vrea calea mortală la scară globală
Trecând pe o coală formula fatală
Din care trebuie să rezulte o boală
Au dorinţa animală, una carnală
Să facă egală, pe cale legală
Sursa vitală cu sursa letală
Bagă pedală e cursa finală.

Refren:
Ştii că ne-am născut noi,
Dar acum avem nevoi,
Credem că fără război
Nu se pot naşte eroi,
Mândri de noi,
Nu privim înapoi, da
În afară de gunoi, ce rămâne după noi
Nimic frumos, totul fără folos
Inconştienţi de consecinţe,
Trăim periculos, distrugerea
Începe de jos, uită-te în sus şi
Bagă nos, nu pot să respir
Că mulţi au uitat să meargă pe jos.

Euforic:
Și cumpărat care în secţia de votare
Văd oameni ce ratează căutând un loc sub soare,
Se pare că nici cultura nu tinde să ne separe
Trag ultima nădejde în confruntările stradale,
Iau oraşele la pas, timp în care mi-a rămas
Am doar un gând de salvare, dar până şi el e fals
E autodistrugere rămasă în ultima fază
Nu mai am răbdare că n-o ard cu Stres în casă
Societatea defavorizează, oamenii deja-s sărmani
Senatorii şefi îşi rup pielea pentru bani,
Tragedi’real lasă oamenii cu ochii închişi,
De-aia tot mai mulţi copii sfârşesc uitaţi de părinţi
Dumnezeu ocroteşte natura,
De-aia se-ngroaşe gluma, când
Minciuna şi ura ne-au făcut să-i muşcăm mâna,
Ţine ochii larg deschişi să poţi depăşi turma,
Ia drumul spre pădure şi în noapte pierde-ţi turma.

Refren:
Ştii că ne-am născut noi,
Dar acum avem nevoi,
Credem că fără război
Nu se pot naşte eroi,
Mândri de noi,
Nu privim înapoi, da
În afară de gunoi, ce rămâne după noi
Nimic frumos, totul fără folos
Inconştienţi de consecinţe,
Trăim periculos, distrugerea
Începe de jos, uită-te în sus şi
Bagă nos, nu pot să respir
Că mulţi au uitat să meargă pe jos.

Carbon:
Te-au prăjit încă din prima zi
În care ai sosit între ei,
Indivizi cu sosii printre ei
Înţelegi cum eşti legat de zei,
Din faşă ţi-au captat atenţia,
Ţi-au luat minţile secvenţial,
Ţi-au dat filme demenţiale,
Să nu le dezlegi invenţia
Scenarii, cele mai mici detalii
Războaie peste centenari, tiranii
Slăviţi cu onor şi martirii jigniţi cu medalii
Legende folclor, tragedii fior
Comedii să mor de râs,
Fantezii eror, câte lună şi stele
Motive să zbori,
Vrăjit la votul prezidenţial,
Având pretenţia să schimb cumva
Destinul existenţial, eşti nesimţit,
Se pare că da, şi te-au prostit
Cu tehnica de android,
Rulezi deja, programat din timp
Ce, Terra-i şantier, braconier
Cu sete de lemn,
Piatră, fier, comit măcel
Tu respiri libertatea din postura ei
Ingrată de prizonier
La mine în atelier, mă pregătesc
Cu garda de fier, gândesc anti-sistem,
Mesajul la pachet, le trimit, urgent curier
Pun alarme în societate, mane
Nu stau să bat din palme
Şi în ultimă instanţă dacă e nevoie
Pune mâna şi pe arme,
Voi spune că-s activist, naţionalist,
Excesiv impulsiv,
Da zi ce-o să faci când
Ăştia o să intre peste tine în casă abuziv?
Eşti tâmpit, cum să-mi pui cip, cum să-mi pui cip
Eşti tâmpit, cum să-mi pui cip, cum să-mi pui cip
Eşti tâmpit, cum să-mi pui cip, cum să-mi pui cip
Eşti tâmpit, cum să-mi pui cip?