Strofa I, Stres:
Îmi amintesc cum am crescut, să-ți spun mai pe scurt:
de la început când am căzut, mama s-a pus în loc de scut;
Acum e rândul meu s-ajut, tre’ s-o fac, nici nu discut,
Dacă mă uit în trecut nu pot să spun c-am văzut
în tata vreun model că pierdea bani din portofel
în cazino și la bordel, mă rog să nu semăn cu el deși tind să fac la fel
că plăcerea-i cel mai tare drog,
te simți atras și cazi în foc în loc să urci ca și Enough;
Am țintit spre cer dar singur n-o să pot s-ajung,
Și-mi văd inima cum țipă ca un tablou de Eddy Munch;
Fiindcă n-am ambiția necesară ca să las plăcerile,
Vreau să primesc iubirea care-mi alină durerile!
Când mă lasă puterile că-mi plac toate mizeriile,
Mă gândesc cum să câștig lupta, cu asta îmi ocup serile.
Îmi văd toate greșelile și-mi propun să fiu mai bun
Dar a doua zi îmi dau seama că n-am cum..
Refren, Alina Stan:
Viața-i doar o clipă care trece,
Oare unde merge?
Stres:
Bine-ar fi să știi exact
că trenul pleacă imediat ce te-ai urcat!
Alina Stan:
Viața-i doar o clipă care trece,
Și tu poți alege.
Stres:
Unde vrei să mergi de fapt,
Ia trenul bun că restul merg spre Iad.
Strofa II, Stres:
Dacă asta-mi este crucea înseamnă c-o să pot s-o car
Am încredere-n tâmplar că lucrează exemplar,
Trebuie doar să văd iar ziua I în calendar că-s murdar
Nu mă spală tot Oceanul Planetar!
Până ajung pe munte vreau să-mi urc inima-n frunte
ca să nu se mai încrunte de la chestii prea mărunte,
Fiindcă ura mă pătrunde și m-afectează-n gândire,
În plus a distrus și puntea dintre mine și iubire.
Am pus dragostea pe soclu de când părintele Proclu
m-a făcut s-o văd de-aproape când căutam cu binoclu.
Mi se pare uimitor cum preț de câteva secunde
am fost din nou copil dar acum copilul se-ascunde.
Rușinat de slăbiciuni că mușc din toate merele
În fața lui Dumnezeu sunt bartai cazierele
Că noi doar le mărim până murim ca Al Capone
În loc să răzbim în jungla asta ca Stallone.
Refren, Alina Stan:
Viața-i doar o clipă care trece,
Oare unde merge?
Stres:
Bine-ar fi să știi exact
că trenul pleacă imediat ce te-ai urcat!
Alina Stan:
Viața-i doar o clipă care trece,
Și tu poți alege.
Stres:
Unde vrei să mergi de fapt,
Ia trenul bun că restul merg spre Iad.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și importanța alegerilor pe care le facem. Artistul reflectă asupra greșelilor din trecut și asupra luptei interioare dintre bine și rău, subliniind ideea că viața este o călătorie cu un tren care pleacă imediat ce ne-am urcat, iar destinația depinde de alegerile noastre.