Nu pot sta liniștit
Clipa a sosit
Ai de plătit din tot ce ai muncit
N-ai mare venit, nu ți-ai mai revenit
Și fii mulțumit dacă ai de halit
Afară-i cancer, trupu-ngheață
Totu-i negru, nicio nuanță
Ești obosit, da’ nici de-o viață
Stau în față, îi vezi în ceață
Faci ce ți se zice
Taci, da-i bice, tre’ să pice
Bani poftiți, cinstiți, munciți, lichizi
De care depinzi, te prinzi amice
Bagi tuse, febră
La intervalu’ de timp în care
Calci iar tu pe zebră
Fă o mică algebră
În fiecare zi te abții să nu faci vreo manevră
C-au mai încercat și alții, da’ șefu’ e mare lepră
Da’ știu că ai vertebră
Ții fruntea sus
Ai spus că ți-ai propus
Ți-ai impus clar să ieși din tenebră.
REFREN X2
Cum?
Ce crezi că mai poți face tu acum?
În fiecare zi același drum
dai de scrum și de fum
Da’ ăsta-i adevărul și eu trebuie să-l spun.
Tu somn și muncă, nevasta somn și muncă
Da’ banii par să n-ajungă
Ei nu par să se strângă
Decât la datorii, da’ numai ideea te mănâncă
Pot să apară facturi la care nu te gândești încă
Pui cotu’ la treabă și apoi pleci în grabă
Ai două servicii și ăia micii or să înceapă
Școala, bani pe rechizite, multe ore-n plus muncite
Mai multă hrană și lichide
Arunci bani pe neclipite
Arunci bani pe „Ness” și pite
Aștepți zile însorite
Clipe de somn de mult risipite
Iar uneori chiar rărite
Colesterolul și alte-nzecite
Că glicemia sunt toate mărite
Relele astea parcă-s lipite
Vin una după alta
Sunt toate venite.
REFREN X2
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta zilnică pentru supraviețuire, eforturile constante de a munci pentru a acoperi cheltuielile și frustrarea acumulată din cauza lipsei de resurse. Versurile subliniază ciclul vicios al muncii istovitoare și al datoriilor, sugerând o lipsă de speranță și o stare de disperare.