Stimyboy – Vorbe de Încurajare

Povestea unei vieți dusă la disperare
Nu se aseamănă deloc cu gândurile tale
Nu a fost deloc ușor dar acum e foarte greu
Să trăiesc în lumea viselor care dispar mereu

Mă întorc mereu pe partea întunecată
Și nu mai dau importanță celor care mă așteaptă
Să apar acasă cu zâmbetul pe față
Bucurându-mă din plin de această viață
Dar în continuare plâng încercând s-ascund
Că această realitate încă n-a ajuns la fund
Nu are mereu finalul fericit
Ci doar jumătate din suflet zdrobit

Lacrimile curg și nu vor să se oprească
Jumătățile din inimă nu vor să se mai unească
Doare foarte tare, cred că-i cel mai mare chin
Și simt că prin vene curge doar venin
E plin de tristețe și supărare-n jurul meu
Plimbându-mă de unul singur ca un teleleu
Caut speranța ce-am pierdut-o nu demult
Și încerc din răsputeri măcar pe mama s-o ascult

Ea m-a învățat că atunci când ajungi la strâmtoare
Dacă reușești să ieși afară vei vedea același Soare
Care pân-atunci ți-a deschis un drum
Pe care nu găsești doar lacrimi și scrum
Acolo e întotdeauna cerul mai senin
Și că durerile trecute nu îți mai revin
Acum încerc să las în spate tot ce a durut
Lucruri care îmi doresc să nu le fi făcut

Iar dacă mă gândesc mai bine chiar avea dreptate
Nu mai simt poverile ce le purtam în spate
Cred că am trecut prin acea strâmtoare
Nu mă simt în continuare ca la închisoare
Mă simt liber să fac tot ce n-am făcut
Adică să-mi împlinesc absolut tot ce am vrut
Dorințele ce-odată mi se învârteau în minte
Reușesc să le exprim acuma prin cuvinte

Îmi doresc să cresc, să mă angajez
Familia viselor să mi-o întemeiez
Vreau să am o casă într-un loc mai liniștit
Vreau să fac din imposibil un nimic
Vreau să cânt această piesă-n fața fanilor
Fără să se gândească de problema banilor
Vreau să vă transmit acest mesaj ascuns
Acel mesaj era, ,niciodată nu e de ajuns”
Nimic nu are limite, absolut orice se poate
Dacă-ți pui întreaga viață-n paginile dintr-o carte
O scrii așa cum vrei și așa o s-o trăiești
Fă așa cum ți-am zis eu și o să reușești