Îmi aduc aminte bine lacrimile ce curgeau
Coborau către pământ și dintr-o dată se spărgeau
Nu vreau să-mi amintesc, dar tot nu voi uita
Cum am pierdut atâția ani din copilăria mea
Cum au trecut cu greu minutele de școală
Că nu am învățat a fost marea greșeală
Mama tot plângea că eu nu vroiam să-nvăț
Mai bine stăteam cu golanii și jucam doar cărți
Acum regret toate prostiile ce le-am făcut
Dacă aș putea m-aș întoarce iarăși în trecut
Aș transforma tristețea într-un mare zâmbet
Și aș încerca să fiu acel copil perfect
Pe care mama întotdeauna și-a dorit să fiu
Dar repet a nu știu câta oară că e prea târziu
Acum am crescut și doar acuma realizez
Că ce a fost odată nu mai pot să recreez.
Priveste-mă în ochi mama, nu te-am văzut de-o săptămână
Îmi amintesc de parcă nu demult tu mă țineai de mână
Mă strângeai în brațe și-mi spuneai că mă iubești
Îmi spuneai: „Vei rămâne-același copilaș chiar dacă ai să crești”.
În schimb mă rog de mii de ori în fiecare zi
Să mă scapi de cele mai grave prostii
Aș vrea să fii și-acuma lângă mine
Să m-alinți cu-același „Las’ că va fi bine”
Am crezut în tine chiar dacă nu vedeai
Că plângeam de fericire când în brațe mă țineai
Chiar dacă eram mic nu eram atât de prost
Încât să nu-mi dau seama că vorbele aveau un rost
Totuși, am lăsat acele vremuri grele
Le-am pus într-o carte și-am uitat de ele
Mama, încă o dată țin din răsputeri să-ți mulțumesc
Ții minte că de ziua mea nu am vrut nimic să îmi doresc?
Nu am vrut să-ți zic, dar eu îmi doream din suflet
Să fii mândră de mine și să n-ai niciun regret.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul naratorului pentru greșelile din trecut și dorința de a se întoarce în timp pentru a schimba lucrurile. El își exprimă dragostea și recunoștința față de mama sa, dorindu-și să o facă mândră.