Mamă, îmi pare rău pentru tot ce am făcut,
Știu că nu ai vrea să te-ntorci iar în trecut,
Să mă vezi din nou cu borfașii-n cartier,
Dar cu borfașii am puterea de a continua să sper.
Mamă, știu că tu vei rămâne lângă mine
Și că mă vei îndrepta numai către bine,
Dar până voi avea nevoie voi fi lângă-ai mei,
Lângă băiețașii ce m-au învățat să produc lei.
Lângă frații care nu mă lasă niciodată,
Mereu sunt cu mine când o fac mai lată,
Tu mi-ai spus mereu că timpu’ nu stă-n loc,
Iar băieții mei mi-au arătat unde să dau foc,
Ca să iasă fum sau ca să iasă bani,
Acum știi de ce țin așa mult la acești golani.
Zilele-au trecut, nimic nu s-a schimbat,
Oamenii scot iarăși bani din bancomat,
Dar noi nu dormim, suntem mereu în preajma lor,
Cu ajutorul lor nu mai ducem niciodată dor.
Banii nu sunt o problemă când îi ai în buzunar,
Dar sunt o problemă când te bagă-n penitenciar,
Așa cum se zice, omu’ trebuie să facă banul,
Iar dacă se întâmplă invers se mai prelungește anul.
Noi suntem în anturaj, iar anturajul este totul,
Lumea se învârte-n jurul lui și asta-i pontul,
Destinul tu ți-l faci, iar frații te ajută,
Când te pierzi în lumea-asta necunoscută.
Au mai trecut în cartierul nostru încă vreo 3 ani,
Iar băieții de aici se gândesc iarăși la bani,
Câțiva s-au angajat dar mai fac un ban în plus,
Nu știi niciodată cât îți este de-ajuns.
Banu’ nu se cântărește, banu’ doar se face,
Oricât ai încerca tot nu te lasă-n pace,
Mereu se-nvârte-n jurul tău și mereu dispare,
Îl faci la apus și dispare când Soarele răsare.
E ca o magie, acum îl vezi și-acum nu-l mai vezi,
Nu-i bai că iarăși vine dacă te-ncadrezi,
În lumea celor care știu mereu cum să îi facă
Și să nu dispară din privire niciodată.
E lumea interlopa, frate, uită-te în jurul tău,
Câteodată-ți face bine, câteodată-ți face rău,
Dar trebuie să riști ca să reușești,
Ori ajungi sus, ori te prăbușești.
Soarta e în mâna ta, deci ai grijă ce faci,
S-ar putea să ai un gând cu care nu te mai împaci.
Noi suntem în anturaj, iar anturajul este totul,
Lumea se învârte-n jurul lui și asta-i pontul,
Destinul tu ți-l faci, iar frații te ajută,
Când te pierzi în lumea-asta necunoscută.
Oricum, ca să mă întorc din nou la început,
Mamă, îmi pare rău pentru tot ce am făcut,
Sper ca de acolo sus încă mă privești,
Știu că nu ai încetat să te mai gândești,
Dar vreau să știi că fiul tău este mereu aici
Și că o să aibă grijă să facă prostii mai mici.
O să mă rog mereu ca să mă primești acolo sus
Și-mi doresc din suflet să auzi tot ce am spus,
Trimit din studio direct către cei din Rai
Povestea vieții mele și cum se face aici un trai.
Sper să mă auzi și sper că mă iubești,
Mamă, voi veni acolo sus atunci când mă primești.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața într-un cartier dificil, obsesia pentru bani și importanța anturajului. Naratorul își exprimă regretul față de mama sa pentru alegerile făcute, sperând la iertare și la o viață mai bună.