Îmi amintesc de când eram numai niște puștani
Cu gândul mereu doar la prostii și bani
Ne gândeam cum să facem să ne fie nouă bine
Fără să ne mai gândim că și moartea vine
Nu ne mai păsa pe-atunci decât de tinerețe
Nici nu ne imaginam cum o să fim la bătrânețe
De fapt nu ne păsa că profitam din plin
De fiecare țigară și fiecare strop de vin
Dar vin mereu tot mai multe vremuri grele
Dar cum spuneam și mai înainte vom trece peste ele
Cu capul sus, căci avem și noi mândrie
Avem în suflet anturajul ce ne-a scăpat de sărăcie
Noi nu vrem mai mult decât tot ce avem
Noi cântăm mereu despre ce vedem
Noi sperăm mereu la un viitor puțin mai sus
Și în rest să fie după cum am spus
Nu vrem mașini scumpe sau vile la mare
Noi nu vrem sute și milioane de parale
Noi nu vrem să ne tratați mai diferit
Noi ne descurcăm cum știm și vă promit
Că dacă-ar fi să facem cum știm noi mai bine
Am ajunge chiar mai sus decât oricine
Ne-ați privi de jos cum am face bani mereu
Căci anturajul ne-a-nvățat cum să faci când este greu
Îmi amintesc de vremurile când stăteam prin cartier
Cum stăteam la miezul nopții și priveam spre cer
Și ne-ntrebam cum o să fie peste câțiva ani
Care? Unde? Cum? Câți? O să facem bani?
Uite c-au trecut acei ani și fiecare și-a găsit
Cum să facă bani, nimic nu e greșit
Am găsit o cale spre o rezolvare
Iar acum putem zâmbi în fiecare zi cu soare
Acum avem bani puși în portofel
Cheltuiți grămadă la noi în cartel
Și-uite-așa va fi până vom ajunge în pământ
Dar vreau s-ajung acolo cu toate versurile ce le cânt.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului și a visurilor din tinerețe, concentrându-se pe importanța anturajului și pe aspirațiile către un viitor mai bun. Vorbitorul își amintește de vremurile grele, dar și de speranța și determinarea de a reuși, fără a uita de unde a plecat.