Nu știu cine sunt și de ce mă tot gândesc
De ce continui să tânjesc și mă tot lovesc
De vorbe triste și idei absurde
Și mă deplasez, dar nu știu încă unde
Mă simt de parcă nu mai am idei
De parcă m-au abandonat toți prietenii mei
Și mă tot întreb, oare asta-s io?
Ajung să fiu numai o umbră și n-am încotro?
Poate viața mea s-a stins și-a rămas doar întuneric
Poate că sunt într-un film și apar doar în generic.
În fața mea mai văd numai pustietate
Nici măcar nu vreau să văd ce-am lăsat în spate
Cred că-s numai urme din trecutul meu
Amintiri peste care am trecut cu greu
Fapte ce-au pătat sute de dorințe
Și lacrimi care-au stins lumânări aprinse
Scriu aceste versuri de parcă le-am mai scultat
Da, știu că-s foarte triste și că e păcat
Faptul că gândesc așa îmi rupe inima în două
Sperând în fiecare zi că v-a începe să plouă
Să-mi spele din păcate și să uit de ele
Dar nu s-a-ntâmplat așa, doar s-au făcut mai grele
Am fost pedepsit să le port în spate
Nu mai sunt același om, acum sunt doar o parte
Mă uit în oglindă și văd direct prin mine
Și mă-ntreb de ce nu mai îmi este bine
Sufăr de o boală, se numește tristețe
Și poate să țină pan’ la bătrânețe
Poate să-ți aducă într-o zi sfârșitul
Din păcate cred că eu sunt fericitul
Care-a câștigat la, ,Roata vieții ce-a apus”
Și sper ca toată lumea să audă ce am spus
Poate vă-ntrebați dacă eu sunt EMO
Răspunsul este, ,nu”, sunt un fel de Nemo
Încerc la fel ca el să știu de ce exist
De ce m-am născut și de ce insist
Când aș putea să mor în mai puțin de trei mișcări
Decât să-mi caut sfârșitul pe-aceste cărări
Decât să cânt această piesă-ntr-un studio
Decât să știe-ntreaga lume, cine io.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe și singurătate, reflectând asupra unui trecut amar și a lipsei de sens în viață. Naratorul se simte pierdut și deconectat, căutând un răspuns la întrebarea existențială.