Dacă-r fi să plec în lume undeva cât mai departe
Să uit de probleme, să le las în spate
Să uit că-mbătrânesc cu fiecare zi ce trece
Și căldura ce-o simțeam odată e acum atât de rece
Am uitat deja ce înseamnă să iubesc
Am uitat deja felul în care trăiesc
Am uitat deja de vorbele frumoase
Ce le ziceam odată și-mi erau întoarse
Dar cu toate astea mă duc înainte
Cu speranța bine pusă între aceste cuvinte
Care le rostesc dar nu știu dacă sunt adevărate
Căci am aflat că toate promisiunile-au fost încălcate
Tot ce mi s-a zis au fost minciuni
Din partea oamenilor ce erau mai buni
M-au dezamăgit și m-au pus pe gânduri
Că nu există adevăr printre-aceste rânduri
Dar ăsta-i adevărul scos din cea mai grea furtună
Ăsta-i adevărul și e partea cea mai bună
Că dac-ar fi să vă mint aș face-o cu onoare
Doar atunci când am să văd ultima rază de Soare
Doar atunci când sunt gata să plec
La doi metrii sub pământ să mă înec
Și dacă nici așa nu am să mor voi încerca și altceva
Că m-am săturat de viața asta plină de minciună-n ea
M-am săturat de vorbe goale aruncate-n vânt
Și de degete-ncrucișate când spun, „pe cuvânt”
Dar ironia cea mai mare e chiar ce zic acum
Căci vorbesc despre minciună dar e adevăr și scrum
Adevărul este-un lucru la care mereu am să sper
Iar scrumul este viața ce s-a ridicat la cer
Adevărul se arată din ce în ce mai rar
Iar scrumul a ajuns să cel mai de preț dar
E ușor să spui un „nu” când era defapt un „da”
E ușor să spui c-ai fost la „el” când defapt ai fost la „ea”
E ușor să spui, „că-ți pare rău” când defapt, „te simți atât de bine”
E ușor să spui, „cu siguranță” când, „nu ai încredere” în tine
E ușor să spui că, „nu ai bani” când, „portofelul ți-este plin”
E ușor să spui că ești, „un geniu” când defapt, „ești un cretin”
E ușor să spui, „că dormi” când defapt „ești la amant acasă”
E ușor să spui, „desigur” când în cap îți trec cuvintele, „sau lasă”
Astea sunt dovezi că minciuna este peste tot
În orice conversație și în orice loc
În orice privire oricât de serioasă pare
Și neinvitată ea mereu apare
Poate că nu vrei să minți dar oricum o faci
Deși știi foarte bine că mai bine taci
Decât să faci persoana ce-o iubești să sufere cumplit
Să afle c-ai mințit-o și tu să afli că te-a părăsit
Nu face greșeala asta fii și tu cinstit
Dacă reușești vei fi mai diferit
Vei face parte din puținii oameni care au tupeu
Să spună adevărul chiar dacă a fost greu
Dar până la urmă vei fi fericit
Că nu te-a mai abandonat acea persoană care te-a iubit
Vei trăi mai liniștit ca niciodată
Știind că nu ai mai mințit nici măcar o dată
Sensul versurilor
Piesa explorează omniprezența minciunii în viața de zi cu zi și impactul devastator pe care îl are asupra relațiilor și asupra percepției asupra realității. Vorbitorul își exprimă dezamăgirea față de minciunile spuse de cei apropiați, dar și dorința de a trăi într-un mod mai onest, chiar dacă acest lucru este dificil.