Mai țin încă minte când eram copii
Mereu pe-afară făcând numai prostii
Dar ceva s-a schimbat, nu mai e la fel
Acum e pustiu pe străzile din cartier
Dar am crescut, acum ne gândim numai la bani
Ne gândim la viitor peste câțiva ani
Ne vom împrăștia cu toții și gândul ăsta mă omoară
Și când mă gândesc la asta nu e pentru prima sau a doua oară
Poate că greșesc dacă spun ce simt
Dar știți cu toții că nu-mi place să mint
Iar atunci când spun că vă voi duce dorul nu sunt vorbe-n vânt
Și dacă-ar fi să mor vreau s-ajung cu ele în pământ
Vreau să știți că niciodată n-o să uit de voi
Mereu m-ați ajutat când am fost în noroi
Când aveam probleme, când îmi era mai greu
Defapt ce mă tot complic? M-ați ajutat mereu
Acum vă spun ce încă nu v-am spus
Gânduri care mă presează și-ncă n-au apus
Sentimente care n-au fost exprimate
Și amintiri din fiecare noapte
E trist, e foarte trist dar nu avem ce face
Că roata asta văd că nu se mai întoarce
Și mă lasă să sper în fiecare zi
Că ne vom re-ntâlni și vom putea vorbi
Că vom da petreceri cum dădeam atunci
Când eram cu toții numai niște prunci
Care se țineau de șotii, care știau să facă bani
Care au pierdut în acest cartier atâția ani
Dar nu-i nimic, că ne distram într-una
Că în fiecare seară noi vedeam doar Luna
Și ne gândeam, , Frate, uite cât de tare”
Uite ce frumos e-aici în Baia Mare
Nici să nu vă treacă prin cap să vă mutați
Am făcut o promisiune că rămânem frați
Ați acceptat și am avut un sentiment
Și v-am spus că dacă mor vă trec pe voi în testament
Vă las tot ce eu dețin și ce voi deține
Voi ați scos mereu tot ce-i mai bun din mine
Vă mai scriu un vers frățiorii mei
Rămân în cartierul meu printre derbedei
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a copilăriei și a prietenilor din cartier. Vorbește despre legăturile puternice formate în trecut și promisiunea de a rămâne mereu alături, indiferent de ce aduce viitorul.