Până și religia voastră este de c***t
Dacă furi, înjuri și scuipi în față e tot un păcat
Păi, băi, degeaba spui amin cu gânduri criminale
Să omori, să bei, să faci chestii ilegale
Voi credeți în Dumnezeu, dar cu gândul c-o să v-ajute
Să faceți bani grămadă și-așteptați prea multe
Vedeți voi, asta nu ajută la nimic
Să-l credeți mereu pe cel pe care-l critic
Nu-s anticredință, dar cred numai în mine
Când mă uit la cruce spun: „Nu am încredere în tine”
Și dacă ar fi să mor în următoarea zi
Tot aș înjura de Dumnezeu și tot aș mai zâmbi
Mulți nu știu să guste din ceea ce dețin
Și mulți nu știu prea bine ceea ce susțin
Când se roagă la multe icoane sfinte
Și până la urmă nici nu își aduc aminte
Că toată viața au strâns din fiecare dinte
Deci, până la urmă, ce rost au avut acele cuvinte?
Cu ce i-au ajutat? Ce le-au dat? Și cu ce i-au relaxat?
Faptul că au dus o-ntreagă viață plină de rahat
Ei spun mereu: „Dumnezeu ne-a dat sănătate”
Dar ați uitat de Hiroshima și-alte nucleare detonate?
Câte victime au fost? Și câtă sănătate au primit?
Câți au reușit să scape? Și câți au murit?
Asta-i încă o dovadă că vă gândiți numai la voi
Și asta-i un păcat să-i lăsați pe alții în noroi
Și dacă-ar fi să spun tot ce am de spus
Mi-ar lua cam de la răsărit până la apus
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă față de ipocrizia religioasă și față de credința oarbă. Artistul critică superficialitatea credinței și evidențiază discrepanța dintre valorile promovate și realitatea crudă a lumii.